Poezii despre jaratic
Rezultate pentru jaratic în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Cărbunii
Cărbunii când ți-or arde-n vatră
În seri de ani târzii și goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândești c-am ars și noi...
Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să știi că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărbunii
Cărbunii când ți-or arde-n vatră
În seri de ani târzii și goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândești c-am ars și noi...
Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să știi că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aeroplanul
Spre apusul de jăratic
Cu livezi scăldate-n aur,
Trece-un nour singuratic
Alb și mare cât un taur.
Iar în urma lui s-abate,
Gata-gata să-l ajungă,
Un țânțar cu coadă lungă
Și cu aripi nemișcate.
Crește-n asfințit pojarul.
Dealurile stau s-adoarmă.
Norul tace, dar țânțarul
Umple liniștea de larmă...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele Lup Alb
Își pune regina cunună,
Cereasca ei față stă-n loc.
Dar codrii sub geruri răsună,
De lupi care urlă... E foc...
În ochii lor arde jăratic...
E noaptea de Sfântul Andrei.
Mertic ei așteaptă... Extatic,
E vrajă și lege-ntre ei.
Iar Marele Lup îi conduce...
E alb și frumos, ca un zeu.
Spre codrii albaștri îi duce...
Trecutul se-ntoarce mereu...
Totemul din urmă veghează,
Din Dacia Mare, descânt.
Istoria veșnic e trează,
Cât fi-vom români pe pământ...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet aviar
Lăstuni și alte păsări zburătoare
planează-n cerc primăvăratic;
clipind din pleoape roșii de jaratic
scrutează înălțimi amețitoare.
E soarele mai pal și mai tomnatic,
dar cu razele-i scânteietoare
aruncă unda lui mângâietoare
peste zboru-nalt și acrobatic...
În crepuscul, ceru-i cam apatic,
văzduhul e-ncărcat cu văl de nori,
pe-nserate trece un cârd de ciori
și-un sumbru stol de corbi croncănitori,
ce-și caută năuci un alt sălaș;
în pădure... mai departe de oraș.
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar 5
Cad pe prispă stele sticloase și tobele murmură a ploaie.
E ziua de fum, ne vom lua caii în spinare.
Și vom coborî în adâncul lacului să căutăm corăbii de jăratic.
Cerul abia se sprijină pe catarge de apă.
Un trăsnet. Oile și-au aruncat lâna pe rug și au fugit
de frica dulăului ceresc.
Cățelul pământului a înconjurat crucea, în trei picioare.
Ba s-a și înhămat la sania de oase a zădărniciei,
fără să vadă că zăpada este la mine în buzunar.
Se înnoptase și soarele uitase să apună.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul gondolierului
Ține vâsla cu putere
Gondolierul singuratic,
Ce-n periplul lui acvatic
Își găsește mângâiere.
Cântă numai din plăcere
Acest tip înalt, simpatic.
Ține vâsla cu putere
Gondolierul singuratic.
Gondola-nghite "jăratic",
Dar este numai o părere.
Gondolierul charismatic
Face volte-ntre veliere
Ținând vâsla cu putere
rondel de Ioan Friciu (1 iulie 2008)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Și se făcea că te iubeam sălbatic
La zeci de mii de mile depărtare.
Îți trimiteam bezele peste mare
Îmi răspundeai în morse. Telepatic
Te auzeam în marea mea chemare.
Veneai pe jos și-mi ajungeai tomnatic
Și-aproape stins... el, calul din dotare
Păștea prin veacuri oala cu jăratic.
Și se făcea că mă faceam că-mi pare
Și se făcea că îți vorbeam peltic,
Îți înnodam la colțuri un batic
Creștea în tâmplă semnul de mirare.
Și se făcea... din pură întâmplare
M-am deșteptat.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Și se făcea că te iubeam sălbatic
La zeci de mii de mile depărtare.
Îți trimiteam bezele peste mare
Îmi răspundeai în morse. Telepatic
Te auzeam în marea mea chemare.
Veneai pe jos și-mi ajungeai tomnatic
Și-aproape stins... el, calul din dotare
Păștea prin veacuri oala cu jăratic.
Și se făcea că mă faceam că-mi pare
Și se făcea că îți vorbeam peltic,
Îți înnodam la colțuri un batic
Creștea în tâmplă semnul de mirare.
Și se făcea... din pură întâmplare
M-am deșteptat. (Nu se făcea nimic)
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasma nopții...
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
astept să curgă timpul mai alene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (septembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >