Poezii despre istovitor
Rezultate pentru istovitor în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Topirea zapezilor
mă curtează primăvara
într-un istovitor ritual al culorilor
știu doar că topirea zăpezilor
descoperă multe amintiri
dezghioc din femeie copilul
să găsească căluțul de tablă în joacă
în ropotul nezăgăzuit al timpului
copita ruginită poartă aromă de ghiocel
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am alăturat haitei
de scribălăi care scotea de voie
cel puțin două poezii pe zi
un fel de rație bine dozată scrisă
sub ploaie și vânt sau în soare
întâi în gând scriam fără ștersături
răvășit de primăverile trecute
sub florile de mălin cu miros
istovitor de iubire și jurământ
haotic cerșind un sărut de la femei
simțiam cum ard de nebunii
după fiecare poezie lansată în eter
eram mai sărac cu fiecare vers
lăsat pe pagina albă fără miză
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivești istovitor de dulce
cu sânii bulbucați zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept lovește-n căldărâm o minge
și ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
Alături de mocirlele uscate
ies pomii toți cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze roșii
sărută-n creștet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
și mor în primăvară ofticoșii...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmi așez timid bătăile inimii
[amiezi târzii]
cu o doză de înțelepciune
toamna umple cu arome
respirația
anotimpului
e timpul nuntirilor
spunea demult
bunica
la intrarea
în anotimpul
bogat
avem tot timpul din lume
chicoteam noi copiii
[...] Citește tot
poezie de Lucică Dragoș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin rândunelele!
Se-ntorc rândunele-acasă sfârșind al chemării dor,
Purtând nestinsele iubiri în drum lung, istovitor,
Cu aripi aproape frânte străbătând străine zări,
Înfruntând furtuni și vânturi pe-ale mărilor cărări.
Cuiburi vechi, părăginite, părăsite-n prag de toamnă
Plâng sub streșini, pe la case, le așteaptă și le-ndeamnă
În culcuș să se-odihnească, să își tragă răsuflarea,
Să le-aline suferința străbătând în soare zarea.
În al nopții vis lăuntric zburdă mieii pe imaș,
Puișorii umplu cuibul, cu ciocuri mânjite-n caș,
Vor începe noul ciclu în a vieții grea vâltoare,
Răzbat prin răbojul vremii generații migratoare.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu trezim cimitirele...
E-o taină-n toate.
și-o năruire...
nu vă-ndoiți de dăinuire
când vă cântați bucuriile
în același cerc istovitor
în care dorm nepăsătoare
cimitirele...
E o lumină-n toate.
și-o sfâșiere...
și nu-ntrebați de risipire
când vă slăviți odoarele
în același triunghi nepereche
în care se înalță ca o provocare
luna, soarele...
E-un nepătruns în toate.
și-o prigonire...
și cum să vă mire
când rătăciți în propria geometrie
[...] Citește tot
poezie de Valentina Becart din Undeva, un poet... (28 iunie 2010)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eternitate
Spre veșnicia fără de hotar
E-un drum tăcut, istovitor, amar...
sunt timpuri gri, sunt lacrimi, e durere
Hotar de vers, poeme austere...
Îngeri în negru, să ne-nalțe, vin...
Parcă am și uitat să suferim.
E lumea doar un petec de hârtie.
Stingheri plecăm... Așa a fost să fie!
Miroase ceru-a smirnă și a toamnă...
Îngână, goi, copaci, un imn... Alarmă!
Copacul vieții istovit se-apleacă.
Maiieri se înălța spre ceruri parcă.
A milă-și plâng copacul (azi - o umbră)
Și alți copaci în urmă-i se surupă
În vidul dintre două veșnicii...
Alt drum copacul vieții-și va croi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori
Uneori cerul are culoarea gândurilor:
Senine, albastre, limpezi si nesfârșite,
Ca o mare aparținând pescărușilor
Ce zboară intre două albastruri infinite.
Uneori ochii iau culoarea pădurilor
După ploaie, așa cum sunt după plâns:
Două ferestre deschise dinspre interior,
Unde nimeni nu a privit îndeajuns.
Uneori cerul își dezvăluie misterul
Așezându-mă in verdele unui curcubeu
Ca-ntr-o speranță-n care adevărul
Este nevăzut, așa cum sunt eu.
Uneori tăcerea explodează asurzitor
O liniște absolută, intr-o gaură neagră,
Unde un altfel de nicăieri, rece și istovitor,
M-a făcut să nu mă mai simt întreagă.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (17 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet în spațiu
Aici sunt, aici, eu ce-am fost smuls,
și mă clatin.
Oare cutez? Mă arunc?
Mulți au fost cei destoinici
acolo unde zoream. Dar acum
unde și cei mai mici stăpânesc până la capăt,
muți înaintea lucrării măiastre :
Oare cutez? Mă arunc?
E drept c-am îndurat nopți, din stânjenitul meu
trup; da, prieteni făcusem
din el, pământeanul, și nemărginirea;
se revărsa,
suspinând, inima-i ce-o înălțăm
fără podoabe.
Dar acum, cui să arăt
că eu sunt doar suflet? Pe cine
uimește?
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Migrația stăncuțelor
Se plimbau, legănat, pe o stradă-n oraș,
îmbrăcați asortat, discutând pătimaș:
-Măi femeie, tu știi că mă bate un gând
ca ai nației fii să înceapă curând
Să migreze și ei, să se-mprăștie-n stol,
că există temei când stomacul e gol.
-Te știam idiot, însă... nici chiar așa,
dar, acum, spune tot, că, apoi, vom vedea!
-Uite-așa m-am gândit: sunt sătul de gunoi
de când iarn-a venit cu zăpezi pe la noi;
în oraș nu găsesc demâncare, deloc,
de, întruna, slăbesc și îmi trag de zâmboc.
Mă gândesc la un zbor ca, pe-un astfel de timp,
să mă plimb pe-un ogor dintr-un alt anotimp,
într-o țară din sud, cu un soare plăcut,
unde-aș vrea să aud croncănit nou-născut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >