Poezii despre iriga
Rezultate pentru iriga în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
* * *
Unii au inima cu izvor
spre infinit!
Alții o pompă
care irigă
deșerturi de trupuri..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era cuprins
era cuprins
de nostalgia din proximitate
o ducea bine pe picioarele
de fost sportiv trecut la dus
halbe la gură cu blondă bere
iriga gâtlejul mereu uscat
ca o sahară cu suflet
atunci îl lovea crunt venind
dinspre tălpi nostalgia forfotea
urcând stingheră în capul
oaselor încuiate în cotidian
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am strâns dimineața
între gene avea polen
și-un pic de somn plutea
pe crengile ce băteau discret
la geam cu lemnul ușor
udat de ploaie ca-n lungi
sonde spațiale
mă furnica dimineața care a întins
frunzele cu degetele înghețate
să mă mângâie în singurătate
am strâns dimineața între buze
și i-am strigat cu sângele ce iriga
inima mereu îndrăgostită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproximativ poezie
cunoașterea luminii umbre strigă,
spre Domnul rugăciune-n penitențe...
infern de vorbe vis îmbracă-n zdrențe
pe când de nuntă-n veci îți dau verigă.
iubindu-ne sub clipelor esențe,
sub lacrimi moi de timp ce zori irigă
ci-n rouă taine-amorul ne exigă
în miezul simplei noastre existențe.
adorm la tine sub sprânceana deasă
zidind în urmă veghe-n stih puțin
de sub crepuscul dimineți să iasă.
iar slava toată sfinții toți o țin
să nu se surpe de cu zbor, mireasă
pe buza ta cuvânt pe-oglinzi devin.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu stamine de crin
Ochii pierduți ai tristelor femei,
Deschide-s-or la Judecata de Apoi,
Și,-n trupul lor, concepe-vor altoi,
Și-or naște, Doamne, vajnici pui de lei!
Cu sânii grei, fragmente vii de stei,
Când va-nflori trifoiul cu cele patru foi,
Ne-or regăsi, o, Doamne, exuberanți și goi,
În târgul cu castani, pierduți printre alei...
Ne-om sfâșia amarul și-om linge elixirul,
Din sfârcurile-iubirii, venite din senin,
Și-n sărutări albastre, ne-om iriga delirul,
Cu străvezii șampanii, cu cupe mari de vin,
Deși, eu știu, iubito, că-mi vei goli chimirul,
În timp ce ne vor ninge staminele de crin!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domni și doamne
Doamne, domnul Cer coboară
Stelele pe câmp să-și pască
Lângă sfânta lui comoară
Doamna Limbă Românească!
Doamne, trece doamna Artă
Peste domnul Labirint...
Domnul Râu, pe doamna Hartă,
Face tumbe de argint.
Domnul Dor, crescut departe,
Taie domnul Timp în două,
Doamna Carte-mi ține parte,
Când mă ninge doamna Rouă.
Doamne, doamna Gladiolă
Îmi irigă domnul Sânge,
Domnul Gând mă dă-n gondolă,
Domnul Nor în palme-mi plânge.
[...] Citește tot
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacteia
mereu atras de Calea Robilor
prin noapte neagră ca o smoală
trec golul circular al snobilor
ș-ajung la fundul plat de oală
intretait de rău cu ape
ce sparge munți în sus din vale
și prin sisteme cu supape
mereu irigă intervale
și cât nu cerc s-agăț privirea
de vre- un reper de vre-o alee
nu văd întărea nici esirea
a Căii Robilor-lactee
ci simt doar gaură de vierme
cu lânced iz de vremi trecute
ș- aud al Romei glas de terme
cu Cartagine-n juru-i mute
eu caut însă viitorul
nu vremile demult apuse
prin gaură tot mut piciorul
spre orizonturi suprapuse
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În palma ta, într-un poem de jale...
M-așez în palma ta să-mi caut drumul
Spre primăvara care întârzie,
Pe linia iubirii stă nebunul
În brațe c-un buchet de iasomie.
Într-un hățiș de riduri stă norocul,
Un caprifoi cu patru foi mă strigă,
Că i-a venit prea timpuriu sorocul
Și lacrima neșansei mă irigă.
În palma ta sunt linii paralele,
Nu se-ntâlnesc nici în afara lumii,
Cum nu se întâlnesc visele mele
În nicio stea și nici în palma lunii.
M-așez în palma ta s-aud cum viața,
Mă cheamă să-i deschid ferestre-albastre,
Când de sub gene-mi cântă dimineața
Într-un poem cu versurile noastre.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.