Poezii despre insufla
Rezultate pentru insufla în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Învălmășeala gândului
În gânduri singură-mi stă frustrarea
Și-mi vine să strig puternic neîncetat
Printr-o străfulgerare să-mi deschid cătarea
Al gândului parcă de prea mult timp uitat
Și deseori mă regăsesc pe mine tot
Simțind că toată lumea e a mea,
Dar conștiința-mi cere antidot
Anticipând topirea fulgului de nea
Mă resemnez cu gândul la această lume
A cărui sens doar conștiința ți-o va insufla
Prin vene-mi trece o voința de renume,
Iar ușa vieții se deschide-n calea mea.
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În valurile dragostei
mă transfigurez în forma ideală
beată de fiorii astrului din mine
versul alunecă prin albastră cerneală
în urma lui o amprentă rămâne.
n-am gustul renunțărilor la viață
nu-mi otrăvesc ființa cu minciună
sorb elixir din zori de dimineață
să-mi dea putere să nu fiu chiaună.
melancolia îmi insuflă clipe verzi
ultimele revelații picură din soare
arome-mbătătoare tu să nu le pierzi
anemonă visătoare scăldată de mare.
pe valurile dragostei să te dezmierzi
nostalgică ființă cu chipul de floare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taifas...
tăcut sorb cupa simplității tale
și ultimile picături pe fund le las
să se mai bucure de legi fundamentale
prelinse pe crâmpee de taifas
a fost un tot întreg și clipa care trece
și ornamentul cupei de argint
dar altor spații vinul ăsta rece
va insufla o boare de alint
și sufletul învolburat în nor pezis
și sângele pornit să fiarbă-n vine
sunt universul sentimentului concis
în inocența scurgerii divine
și umplu cupa iar cu vin ales
și-i sorb la nebunie cavitatea
din alte picături, uitate, țes
crâmpee, la taifac cu simplitatea...
poezie de Iurie Osoianu (18 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ruleta visurilor
toamna se strecoară-n mine cu miros de otavă
la ruleta visurilor mai mizez un jeton
mi-a rămas din vară o speranță firavă
că am să câștig vremuri de bon ton
raze blânde încălzesc emoția suavă
va fi o toamnă lungă în straie violet
cu seminții măiastre ridicate în slavă
fiori mă strâng ca un modern corset
luna mă încurajează cu trena de stele
vise atârnă de ea precum o ghirlandă
veghează noaptea mea și dorurile mele
universului le dăruiesc ca o ofrandă
pe gardul înoptării grațioase zorele
insuflă frenezie în cerebrală glandă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La clubul zeilor
exersez în taină amorul platonic
Eros îmi este vitual amant
Cronos îmi insuflă optimismul tonic
Appolo strălucește ca un diamant.
arde-n mine focul sacru de la Prometeu
uscături de gânduri se transformă-n scrum
fluturii iubirii zburdă-n decolteu
Jupiter deschide sorții un nou drum.
la clubul zeilor dansez menuet
elixirul vieții l-am sorbit cu sete
înlătur cu grijă timpul desuet
arunc în flăcări decepții, regrete.
palton de lumină sufletul îmbracă
iarna amăgirilor aștept să treacă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amănunte
desfac firul vieții în patru în opt
să multiplic gustul trăirilor sublime
fericiri codrene ca murele s-au copt
lumea-i romanțioasă știe să mă anime
cu versurile calde pline de nostalgie
în care amintește despre lucruri simple
insuflă fericiri pentru nevralgie
razele solare mângâie mândre tâmple
pe strada speranței prin miresme mă plimb
îmbrățișez cu gândul arbori arămii
romantice emoții nu vreau să le schimb
ritmurile fericirii alungă stihii
pe tâmplele cărunte soarele-mi pune nimb
în orice anotimp să-mi cearnă frenezii
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada inimii
n-am să-i pun nicicând inimii zăvor
ea naște iubirea din limpede izvor
ea este cuibul marilor fantezii
din care își iau zborul stoluri de poezii
inimă boemă mai nutrești un extaz
cu zâmbetul să seci lacrimi pe obraz
bătrânețea-i grea nu mai ești ce-ai fost
parcă toată vara te-ai zbătut fără rost
inimă flămândă de-a iubirii beție
toamna îți insuflă galbenă nostalgie
boabe de speranțe legate-ntr-un ciorchin
alungă amarul si umbra de chin
inimă visătoare cerul îți e aproape
de povara dorurilor să te mai scape
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analiză explorativă activă
Explorarea cerului
din spiritul muritorului:
Prin apele-adâncului
de pe arcadele psihicului,
cascadele adevărului
insuflă intelectului
din afluxul biruitului
puterea efectului
de drept, al statutului
de divin al neprihănitului.
Pe bolta orgoliului
sortită războiului,
sintagma argintului
destăinuie solului
menirea sfârșitului.
În ceața răsăritului
din galaxia eu-lui,
pe-o sinergie-a visului
de jar al ochiului
și flacără a duhului
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții (9 martie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aura poeziei
În aura poeziei imaginarul n-are hotar
doar poeții stau în umbra ei timizi,
verifică armonia cuvintelor în auz,
le insuflă har și dragoste de ființă.
În poezie sufletul meu se regăsește întreg
încoronat de un spirit angelic,
o ficțiune pură uimește mirificul
mai mult decât tot ce este real.
Până și pietrele capătă inimă
și lucrurile au suflet interior,
o pace lăuntrică împrumută obiectele
și respiră în jur o stare contemplativă,
o imensă dragoste de a gusta mirarea.
Taina se ascunde dincolo de noi
unde visătoare plutesc destăinuirile
în imaterialele bule ale conștiinței
unde se sedimentează vii trăirile
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul primăverii
Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele despre ce vreți să vă cânt?
Raiul printre noi coboară când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-și deschidă-i pregătit -
Și când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezește-n mine și-n oricine - dulce dor
Și-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galant.
Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >