Poezii despre instinct
Rezultate pentru instinct �n crea�ii poetice, �n ordinea relevan�ei �i a calit��ii:

Rondelul nepăsării
Boală grea e nepăsarea,
Din instinct sau ignoranţă,
Pune peste rană sarea,
Mama ei de Cotoroanţă!
Peste ani aşterni uitarea
Ca pe ultima speranţă,
Boală grea e nepăsarea
Din instinct sau ignoranţă.
Te macină-ncrâncenarea
Dorului de-a fi isteţ,
După-un ideal măreţ
Sub povară-ndoi spinarea,
Boală grea e nepăsarea!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de molii
Toţi ne iubim
cel mai mult, unii pe alţii şi pe noi înşine,
după ce moare cineva.
Iubire de Molii. Instinct de molie.
E ca şi cum am roade dintr-un pulover
exact în locul unde este inima.
poezie de Doina Postolachi din Poeme cu molii (2011)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pact
în atâtea moduri
tu mângâi ploaia
eu îngân ploaia
cu toate simţurile
tot în atâtea moduri
această zi
de toamnă
dincolo de detalii
cât de necesar
minte
din instinct
nu riscă învinuire
şi de ce ar explica
amănunţit când
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eveniment
Urmând un reflex nativ
Sau adulmecând aprioric
Cătarea seducţiei
Penetraţi starea de veghe
Din instinct primordial
Transmis genetic
Dincolo de pânzele albe
Ca să veţi avea parte
De iubire ingenuă
În totală splendoare
Aşa veţi realiza evenimentul
În trei dimensiuni
Cu pasiune şi fler
Eventul în afecţiune.
poezie de David Boia (22 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nuanţe
Nuanţa iubirii
Un strigăt din interior
Într-un decor superb
În mii de culori
Mai mult decât
Poate ochiul să priceapă
Şi mintea să discernă
O impresie policromă
Care nu se mai termină
Aşa se împlineşte iubirea
Dincolo de raţiune
Numai din instinct
În mii de culori.
Cu alte mii de pixeli
O minune superbă
O chemare spre Eden.
poezie de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Climate
Dezarmam cu libertatea,
Umileam prin sinceritate,
Uram din instinct,
Dar, mai ales...
Buzunăream viaţa.
...
Am dat buzna-n viaţă
Ca-n lanul cu grâu,
Frângerea nu o percepeam
Decât în joacă,
Asediată-s acum
De pâinile lipsă.
...
Prea târziu
Când îmi ridic privirea!
[...] Citeşte tot
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impas
O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceaţă;
Încerc, cu diamantul dur,
S-o tai, să mă agăţ d-o aţă.
Am gândul pânză de păiânjeni,
Sunt prins, lipit, în labirint;
Idei îmi zbat, înalt cât stânjeni,
N-am raţiune, sunt instinct.
Am corpul legii gravităţii;
Nu-l mai desprind, e-o supernovă...
Din simbol al eternităţii
Sunt o mocirlă, o mangrovă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-L percepe pe Dumnezeu
A accepta intelectualul, culturalul şi emoţionalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forţa tuturor forţelor până acolo unde sâmburele, din instinct, îşi îndreaptă embrionul spre suprafaţa pământului de a da rod şi continuitate vieţii.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseţilor viitoare în care se naşte viaţa, din altă viaţă nevăzută.
poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lup singuratic
Sunt hăituit de singura teamă,
foamea din iernile geroase.
Pădurea-i din ce în mai rară şi mai potrivnică,
urletul este nemângâiat de lună,
în gură, frigul clănţăne-ntre dinţi bătrâni,
din instinct adulmec miros de pradă
şi nu văd nicio urmă.
Mă mişc singuratic şi slăbit
de nopţile pierdute pe cărări întunecoase
fără niciun obol,
fără noroc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Natural
într-un mod derizoriu
eram un troglodit al sistemului
îmi lăsam conştiinţa să odihnească acasă
când mă forţam să descopăr realitatea din afară
mă pierdeam în lucruri puerile
natural
trăiam într-o lume fictivă
cu senzaţia de moarte spirituală
atâta timp cât nu interesează pe nimeni
nici pe mine nu mă interesează
şi viaţa curge din instinct
ca o apă între maluri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >