Poezii despre inefabil
Rezultate pentru inefabil în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Cuvintele foc cu foc
Cu-aripile-n bandulieră
pagina nu poate să mintă
când ridic stiloul ca pe-o mitralieră
și-o salvă pornește spre țintă
Pagina albă cum poate să mintă
inefabil câmp de bătălie
mă văd iată-n oglindă
vas comunicant între tăcere și poezie
O inefabil câmp de bătălie
să ridic stiloul ca pe-o mitralieră
și să scot odată fir-ar să fie
aripile din bandulieră
Să văd cine poate să mintă
că sufletul nu-i cea mai tare țintă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
stare de zbor
deasupra banalitatilor
fior
care iti strabate trupul
prabusire in adancul
visarii
muzica a doua destine
cantata de bataile inimilor
zambet inefabil
intiparit pe chipul vietii.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare
Ridic paharul, iată, cel dintâi
Și-n cartea mea... de căpătâi,
Amestec nebunia cu talentul,
Trecutul, viitorul și prezentul.
Pun magice metafore în vers
Și le arunc, apoi, spre univers,
Fire de dor... și puf de păpădie,
Un inefabil zbor spre veșnicie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Livada cu vișini
Mi-amintesc eșarfa ca de-un pâlc de fluturi
Ce-i țineai în palmă, volatil exil,
Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foșnea sub talpa mersului fragil.
Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foșnea sub talpa mersului fragil.
Vișinii extatici pâlpâind de febre
Ce-aprindeau nostalgici pătimașe guri,
Inefabil, astăzi și-au pierdut parfumul,
Amurgind conturul vechilor făpturi.
Inefabil, astăzi și-au pierdut parfumul,
Amurgind conturul vechilor făpturi.
Pe sub pomii palizi, săturați de vânturi,
Pașii noștri singuri au rămas ecou,
Așteptând zadarnic să visăm aievea
Livada de vișini, înflorind din nou.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Ionuț Buliga, muzica de Ionuț Buliga, versuri de Constantin Georgescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi ca doi sihaștri
Ochii tăi ca doi sihaștri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaștri,
Răsăriturile clare.
Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiți pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.
Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineți cu soare
Taina gândurilor mele.
Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă și dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire
Era în august când am cunoscut-o,
Și iubirea noastră am început-o,
Cu-acel joc inefabil de șoapte și priviri,
Ce-mi furnizau universuri de plăceri și uimiri.
Avea un chip frumos și veșnic de duios.
Când obrajii-i fini îi mângâiam,
Și ai ei ochi îi subjugam,
Ea iși lăsa privirea-n jos,
Iar eu citeam pe fața sa de roz maiestuos,
Adâncul început al limpedului eros.
Și albii crini ce înfloreau mereu
Pe fața ei ovală,
Ei îi puneam în glastra sufletului meu,
Ca pe o dulce fală.
poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.El
El este punct
și în același timp infinit.
Puritatea Lui nu are nuanțe.
Rostește mereu
doar două cuvinte:
Să fie!... Și e de ajuns
pentru că restul
există în gândurile Sale
care sunt peste tot
creând și distrugând totodată
în numele desăvârșirii.
El este cel ce este,
în care a fost sau va fi
rămân tot este,
oriunde și oricând
într-un inefabil totdeauna.
Îi place să se joace ca un copil
cu creația pe care bătrânul ce este
o admiră, întinerind-o mereu
cu tinerețea Lui veșnică.
poezie de Anatol Covali (12 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ioana d'Arc la români
Fiecare cu revoluția lui
unii
se mișcă alții stau toată viața de
pildă poetul E un zero în căl
duri Se dilată spre inefabil
Poți să te întrebi de ce
Însă n-are niciun rost
Să cauți răspunsul
Pentru că-i suficientă
doar
întrebarea
Restul e cuvântul
Iar cuvântul este infinit
Și-aceasta o știe orice copil
PS
Nu mai insistați
Copilăria este rugul nostru
cel mai intim
Costel Zăgan
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exces de mov
Amorul nostru inefabil
Un templu de zăpadă mov,
Din care se revarsă frigul
În tihna dulcelui alcov,
Un joc tăcut plin de sudoare,
Delir definitiv și clar,
Boemi trecând apoteotici
Prin cel mai intim avatar,
Febra umbrei violete
Carnea ta de neatins,
Ce seduce alchimia
Sufletului meu învins,
De o singură culoare
Despicată vertical,
Când mimezi metamorfoza
Avatarului formal,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața trece pe nesimțite
clipele frumoase sunt dovezi că timpul are măsuri diferite
când vine vorba de sălbăticia născătoare de inefabil
trupul participă cu fiecare celulă
nimic de reproșat angrenajului inimă-cer
momentele în care sufletele se îmbrățișează
dincolo de orice ordine
într-un fel exaltat aproape neantic
cu o anume disperare crispată
cam asta se întâmplă atunci când se adună poeții
să-și dăruiască unul altuia
poezia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >