Poezii despre indiciu
Rezultate pentru indiciu în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Aproape de șaizeci de ani (extras)
Nu, nu știu
drumul pe care să ajung acolo.
Două valize goale așteaptă în colț
dacă asta poate fi luat drept indiciu.
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Punctualitate mioritică"
Corectitudinea-i un "viciu",
Căci Domnu-a dat doar "virtual,"
Să fie omul punctual,
Când vine-acas', ori la serviciu
De vii la timp, e un indiciu,
Că ești desigur anormal,
Iar eu, în mod paradoxal,
Nu mai îndur acest supliciu
De-aceea, dornic să mă plimb,
Serviciul aș dori să-mi schimb...
Cum fiecare liber e
De-a "paște" unde vrea, ca renul
M-aș angaja la CeFeRe,
Că-ntârzii permanent, ca trenul!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata din bucatele
Viata asta din bucatele
Te face sa alegi
Mai mult raul, decat binele
Si nici nu-ti dai seama cand gresesti...
Trecutul e vechi
Prezentul e infinit
Viitorul e plin de viziuni
Si ziua de maine sa terminat...
Ma chinuie un gand
Si incerc din rasputeri
Sa sper ca va dispare curand
Dar e greu sa nu mai iubesti...
Sunt plin de intrebari
Si nu gasesc nici un indiciu
Ma gandesc din rasputeri
Cum sa mai scap de-un viciu.
poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecător
Murim încet în fiecare clipă,
Cuvintele sunt studiu de-nceput,
Noi căutăm indiciu cu o lupă,
Un car cu fân în care ne-am născut.
Murim încet în fiecare oră,
O altă eră intră-n infinit,
Cu pași grăbiți spre galaxia soră...
Avem o roată, reinventăm un mit.
Murim încet în fiecare zi
Și nu ne doare dacă tera-i rece,
Ne întrebăm "a fi sau a nu fi"
Și peste toate cele timpul trece...
Murind... renaștem la-ntâmplare?
Nu. La început am fost cuvânt.
De când am devenit calculatoare
A dispărut din dex cuvântul sfânt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem al cărnii cu viciu a nefi
Fiind, de cazi în umbre-a morții viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ți-s rănile din gând în chinuri coapte
Și-n sânge ai de patimi edificiu.
Cu mine te-nvelesc și bându-ți șoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l țin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.
Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exiști a neființă idolatră.
Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Și-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie cu dor
Senin mereu în al meu gând, deși în suflet port furtuna
Și lacrima își sapă-ntruna izvor cu ce să te mai plâng,
Un munte și-a crescut tăcerea, să mă ascund de a ta umbră,
Când sărutări în mine umblă și mă îneacă cu plăcerea...
De frunză ochiul îmi lipesc și toamnei scriu fidel supliciu
Și-o rog să-ți dea acest indiciu, că nu te uit, că te iubesc...
Mai vântur iar nebune picuri, ce au săpat până la os
durerii locul nemilos... fără de rost, niște nimicuri!
Degeaba toamna orchestrează vioara ploii să mă-ncânte,
cu naiul vântul să descânte... noiembrie cu dor veghează...
Azi împletesc cu el cuvântul, o torță tu ce mi-ai aprins,
cu flacăra-i de nedescris... rebelă-o las... a-mi zmulge gândul
din rănile ce s-au prelins...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt sonor, pietrificat
Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
și când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios și adânc,
în cosmosul inimii tale,
și-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii și mii de flori și petale...
Virtuoz instrument de serviciu,
îți cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
și caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor și pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...
Un strigăt sublim al trupului tău
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără stres...
Stresul e confuz și bine încurcat,
iar dacă vrei un indiciu pe nisip,
nu e bine că vine valul și sterge tot.
Eu zic să nu lăsați lumina aprinsă ziua când sunt nori
ca soarele să poată veni din nou
și chiar nici noaptea nu trebuie lumină,
ca să poată veni lumina lunii,
iar voi îndrăgostiții să puteți pluti în melancolie.
Scăpați de stres plimbându-vă-n natura dezlănțuită,
iar cei puternici se strâng la pieptul unul altuia,
rătăcind printre copacii bătrâni,
ascunzându-se de ochii celor curioși,
zâmbind și sorbind lacrimile de bucurie.
Așa necazurile noastre înșelate și întristate,
vor plânge și apar bucuriile coapte,
care atât de mult sunt căutate
și care uneori fug de lângă noi.
poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anticarul
Cunosc mersul vremii
După cum îmi vând cărțile,
Jocul lor între rafturi
Și restul lumii
E un indiciu sigur.
Când au versurile căutare
Se întâmplă nunți,
Pântecul fetelor are nevoie
Să adoarmă frumos până seara
De cântece de leagăn.
După ce-l vând pe Homer
Am o oră de pace,
Când se întoarce la mine
Trebuie să rătăcesc zece ani pe mare.
Enciclopediile legate în piele de șoareci
Se urnesc cel mai greu
Și când le văd în stradă
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă iubești
nu vii acasă să-mi spui
dacă mă iubești
trăiești numai printre cadavre
te gândești la probe
la modul cum trebuie să-i descoperi
să-i prinzi
e-o luptă pe viață și pe moarte
ai luat-o prea în serios
fiecare caz e provocarea
vieții tale și a carierei
degeaba te aștept toată noaptea
vii când vii împovărat de noua crimă
ai analizat fiecare probă
fiecare fotografie disecată
pentru a găsi un indiciu
care trebuie să-l aducă
pe făptaș în cătușe
sau în cătarea pistolului
scos în grabă
nu mă aștept să vii
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >