Poezii despre indestructibil

Rezultate pentru indestructibil în creaţii poetice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Pasager

Îmi pare rău, dar nu mai pot să iert!
Prea multe răni adânci şi sângerânde,
Pe care tu, constant, le-ai ignorat,
Mi-au ucis lent iubirea pentru tine.

Sufletu-mi zace-agonizând,
Nici măcar tu nu mai ai leacul,
Nu mai am ochi, ci izvoare de lacrimi,
Şi-s goală şi de vise fără tine!

Te-am pierdut fără să te am,
Ca un copil ce vede-n Moş Crăciun pe tata!
Nimic nu umple golul ce mi-l laşi
Cu tine pleacă ultima-mi speranţă

Ce n-aş fi dat să formăm un întreg
Indestructibil înaintea sorţii
Dar ai ales să-mi fii doar pasager
Prin viaţă, gânduri, inimă, iubire!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi următoarele:

Tactică şi strategie

Tactica mea este
Să te admir,
Să te învăţ aşa cum eşti,
Să te iubesc aşa cum eşti.
Tactica mea este
Să-ţi vorbesc
Şi să te ascult,
Să construiesc din cuvinte
Un pod indestructibil.
Tactica mea este
Să-ţi rămân în amintire.
Nu ştiu cum sau
Cu ce pretext...
Dar să-ţi rămân.
Tactica mea este
Să fiu cinstit
Şi să te ştiu onestă,
Astfel ca între noi
Să nu ridicăm cortine
Şi să nu deschidem hăuri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mario Benedetti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găseşti, îl poţi adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poţi semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cartea "Quien de Nosotros Paperback" de Mario Benedetti este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar ~~-40.99-~~ 27.22 lei.

Vezi şi următoarele:

Depresie nocturnă

Împlânt cuvântul în îmbinarea secretă,
tresar când surp viaţa
care... sigur valsează surd, jubilând.
În rest aud aceleaşi incantaţii sonore
fără umbrele de ploaie
fără umbrele iubite
sub acoperământul zilelor de mucava.
Încerc să pătrund rânduri din involuţia spre copilărie
adesea mă învingi în discuţii
mă prefac un timp că opun rezistenţă
Dar ştii... un timp indestructibil se zbate amarnic
iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde
jocul minţii se ascute în molatece unde
ori aleargă în vrie. Îl opresc...
o iarnă mutilată meciului decriptat, dezvăluie
în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel
ce nu mai vor să învie în detaliu.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre victorie, poezii despre vals, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre jocuri

Mărturisire

Eu, azi, ţi-aş spune totul
Vreau să pun în mintea ta
Un gând prea greu. Nu vreau.
Dar îţi spun: deţin secretul.

Tu tremuri toată, inima suspină.
E un adevăr prea crud
Pentru un suflet fin
Dar aşa, noi ne unim
Indestructibil, în lumină.

De astăzi, tu, ştii totul
Eşti înger, eşti regină,
Ţi-am pus în sufletul frumos: păcatul,
Mai bine dispăream, demult,
Şi aşa, tu te iubeai cu altul.

Acum suntem pe veci, legaţi...
Azi îţi murdăresc, cu gândul,
Şi sufletul, şi trupul.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi şi poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre trup şi suflet, poezii despre îngeri, poezii despre secrete, poezii despre religie, poezii despre murdărie sau poezii despre monarhie

Şi ce-i cu asta?

E iar potop... alunecă pământul...
oamenii aleargă năuci
să-şi împlininească dorurile,
fiindu-le teamă că nu mai apucă să guste
mult râvnitele
plăceri lumeşti, în haosul ce răsare peste tot,
privesc neputincioşi cum se duce totul de râpă,
cum speranţele lor de trăinicie a fumului
sunt spulberate şi zădărnicite
de Cel Nevăzut, dar simţit şi recunoscut fie şi numai subconştient şi de ultimul necredincios.
Arde lumea, iar dansului focului îi scapă duhul din braţe,
nereuşind să-l mistuie, pentru că a fost gândit să fie indestructibil
şi atunci, se mulţumeşte numai cu trupul atât de fragil, atât de
vulnerabil.
E iar potop... alunecă pământul...
alergăm năuci,
pentr-o gură de aer,
dar nici de data asta
nu catadicsim să pricepem
NIMIC...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre subconştient, poezii despre plăcere, poezii despre mulţumire, poezii despre gură, poezii despre fum, poezii despre frică, poezii despre foc, poezii despre dor sau poezii despre dans

Te stimez, Milady

Pentru că mă respecţi! Simplu, firesc, necondiţionat!
Pentru că, niciodată nu m-ai uitat, sfidat, ignorat, respins
şi, indiferent cât de excesiv mă abat, uneori,
din drumul meu, tu îmi accepţi, nelimitat, crezul!

Pentru că mă cerţi când greşesc: tandru, consonant, util!
Pentru că-mi eşti alături, oricât m-ar detesta ceilalţi
şi mă iubeşti cum sunt şi cum aş putea fi
dar îmi primeşti critica, fără mofturi şi prejudecăţi!

Pentru că îmi adori calităţile sincer, politicos, credibil!
Pentru că, deşi nu mai vreau să fiu acolo unde eşti tu,
totuşi, mă preţuieşti concret, indestructibil,
din toată inima, libertatea, loialitatea, cugetul, credinţa!

Pentru apetenţa dreptului tău la permisul de Port-iubire!
Pentru normalitate şi speranţă! Pentru entuziasm
şi abilitatea ta infailibilă, pliabilă, de antrenor distins
al competiţiei mele solidare şi legitime, pe Pământ!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre solidaritate, poezii despre sinceritate, poezii despre prejudecăţi, poezii despre mofturi, poezii despre limite sau poezii despre libertate

Dacă am existat, înseamnă că te-am iubit

sap înlăuntrul meu
să aflu izvorul binelui şi răului
sap neîncetat să aflu izvorul conştiinţei mele
în singurătate -mi se desfată sufletul însetatul
fiindcă adâncă mi-e inima,
mină de aur neexploatată,
sap să ajung la frumuseţea cea dintâi zidită,
la chipul lui Dumnezeu,
ascuns înlăuntrul meu,
ferit de patimi şi nelinişti,
ferit să devină ogor neroditor
sufletul meu nu oboseşte în silinţa sa
sunt un zâmbet al lui Dumnezeu după creaţie
sunt o lacrimă a iubirii fără de moarte
jumătatea unui întreg indestructibil,
sunt un vis al copilului
ce am fost şi nu voi mai fi
o rugăciune a mamei ce nu voi mai fi
am fost şi eu, odată, copilul iubit al lui Dumnezeu...
am fost stea în marea galaxie...

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere sau poezii despre singurătate

În tine tunurile antice par să spună încă nu

Între vulgaritate şi Eu
se înalţă al meu instinct până acolo sus,
la turnurile antice unde desenez
o dâră de lumină trimisă de Iisus,
un semn trucat de cruce
ce tace cristalina privire rătăcită-n apus.
Printre ramurile furtunilor încă vii ale oraşului
ce pernele-şi suflecă
pentru a culca virtutea,
mă pierd în dorinţa ce mă înduplecă.
În acest punct se revarsă suferinţele,
care suferinţe nu sunt
şi va fi noaptea cea mai dulce între nopţile distonate
nascându-se din umbre sonate
ce-mi vor vesti ziua de lumină nouă
şi luciri strâmbe,
niciodată născute de ochi şi amăgiri ornate,
surâsuri inundate de lacrimi
şi triste plăceri de mâine sărutate de rouă,
doar pentru a mă simţi un pic mai bine...