Poezii despre incita
Rezultate pentru incita în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Primăvara
Cât vezi
Cu ochii
E verde
Și pe deasupra
Mult albastru
Și viața
Renaște
Din orice poziție
Și trece mai sus
De orice limită
Și incită doruri
Pe axa absciselor
Și crește cu sârg
Pe ordonată
În spațiu regăsirii.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mi-o doresc
Ai să revii odată-n gara părăsită
Din trenurile care te incită.
Dus voi fi cu mocănița inimi
Pe neștiute șine în alte înălțimi
Pe umeri cu rouă ambră de liniște
Cântând poeme iar cu nebunie
Pe viaducte de curcubeu cu feerie
Ce mi-o doresc cu șine nesfârșite
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un imn lui Bachus
Bachus, eliberează-mă din a ta vrajă;
Sălbatice-s mările care caută o plajă.
Când cheful nu mai are-n niciun fel măsură
Nu-i plăcere-n vinul pe care-l torni în gură.
Am băut ca să-ți fiu pe plac, Hercule,
Întâia cupă și-apoi altele, destule.
Nu mă mai incita, iar mâinile mele
Îți vor întinde mii și mii de zarnacadele.
poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am un petec de cer
Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă și-o stare firească
Când albastrul sărută și-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.
Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri și atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... și-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.
Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.
Si e alb și e magic destinul,
În omătul de-afară-s povești,
Sufletul se-aburește ca vinul
Și în brațele mele... tu ești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântură tăcerile
Vântură tăcerile... suspine,
În parfum eteric mă îmbrac
Și-mi arunc privirea către tine,
Zâna bun-a florilor... de mac.
Pașii rătăcirilor, m-ar duce
În bătaia vântului de toamnă,
Care dezgolește... și seduce
Trupul ce ispitele îndeamnă.
Fulgeră amiaza curcubeie,
Adevărul... vindecă uitări
Și pictează goală... o femeie
Ce incită... fără remușcări.
Ritualul verilor nebune,
Sfârcuri și cireșe ce mustesc
De fiorii roșului tăciune
Și de un păcat nepământesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântură tăcerile
Vântură tăcerile... suspine,
În parfum eteric mă îmbrac
Și-mi arunc privirea către tine,
Zâna bun-a florilor... de mac.
Pașii rătăcirilor m-ar duce
În bătaia vântului de toamnă,
Care dezgolește... și seduce
Trupul ce ispitele îndeamnă.
Fulgeră amiaza... curcubeie,
Adevărul... vindecă uitări
Și pictează goală o femeie
Ce incită... fără remușcări.
Ritualul verilor nebune,
Sfârcuri și cireșe ce mustesc,
De fiorii roșului tăciune
Și de un păcat nepământesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ploaie zorită
O ploaie zorită și iarba vâlvoi
Cocorii amintirilor țipă
Amiaza coboară-n apus pe-o aripă
Cineva sparge oglinda din noi
Un secol bolnav ne incită
În zori să sărim ca hoții pe cai
S-o ștergem ca vulpile nopții și-ncai
Să dăm foc la cuferele cu dinamită
Pe ulița mare ce duce în centru
Ferestrele negre se-nchid la un semn
Pe lucruri se cerne un aer mai demn
Ca un sigiliu definitiv pentru
O sută de ciori se așează pe porți
Întregul oraș e doar un tunel
Și numai un cioclu mai iese din el,
Că ceilalți în urmă sunt morți
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miruna
M-ai îndrăgostit, Mirună,
De surâsul tău ștrengar;
Nu mai știu nici în ce lună
Ori ce zi e-n calendar...
Răsuflarea mi-e oprită
Și în tâmple îmi zvâcnesc
Dulci poftiri și mă irită
Câ răbdatu-i omenesc.
Oare ești o plăsmuire
Ce incită la păcat?
Poate-o rază de iubire
Sau un înger întrupat?
Nu îmi pasă! Câtă vreme
Crește-n jurul meu pustiu,
De nimic n-am a mă teme
Dac-al tău nu am să fiu.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (23 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criză
M-a ajuns criză,
parcă nici nu mai am idei;
mă tot repet, tot joc repriză
cu rezultatul nul... Ok.
Nu-mi regăsesc vocabular,
am sărăcit din nici ce-aveam;
nu mai am gust de dulce, de amar...
Bine-ar fi fost, de mult... de dezertam!
Nimic nu pot transmite, îs vid,
nu curge nici anost... ce epitete;
nu am metaforă, sunt insipid
și prost ce sunt, mă plâng... Tot am regrete?!
Ori poate-am fost așa mereu;
doar relatez minuscule aventuri
ce mintea-mi categorisește "greu"...
N-am hărăzit de-a incita... lecturi?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu doar atât, că inima-ți fur
Stele de lapte țâșnesc din ochii tăi,
Iezii din flori le sug pe apucate,
Miroase cerul sângele iubirilor curate,
Ne ascundem taina în știutele văi.
Visul este-atins de iarba crudă,
Pământul încolțește vechea ispită,
Veșnicia-n suflet arde, mă incită
Trilul ciocârliei din lumina surdă.
Cântă și umbra ei, în inimi se revarsă
Aripi de zbor peste povestea noastră,
Poveste deschisă în zarea-albastră
Punând fericirea în fundă de rază.
Ne-atinge primăvara cu verdele pur
Pe frunți, pe coapse-n mișcare,
Nu știm dacă-n noi e vis sau e soare,
Știu doar atât, că inima-ți fur!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >