imoralitate

imoralitate

Imoralitate: moralitatea acelora care se distrează mai bine.

definiţie aforistică de H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţarului nu i-a convenit că nu am primit cu umilinţă şi recunoştinţă rangul meu de kammerjunker. Pot fi supusul împăratului... dar slugă şi măscărici nu voi fi nici împăratului ceresc. Şi ce profundă imoralitate în moravurile ocârmuirii noastre!

Puşkin în jurnalul său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 67

De ce-ar trăi în imoralitate
Girând-o astfel cu a lui prezenţă,
Justificând netrebnice păcate,
Gătindu-se cu-această indecenţă?
De ce obrazul să-şi sulimenească
Să pară mort, când faţa lui e vie
Şi frumuseţea lui să urmărească
Să fie umbra florii de hârtie?
De ce-ar trăi, când şi Natura piere,
Lipsit de sânge viu să-i curgă-n vine?
Acum, el este singura-i avere,
Căci din ce-a dat, puţin îi mai revine.

De-aceea îl păstrează, ca s-arate
Ce bogaţii avea în vremi uitate.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice prost are şi un dram de inteligenţă, aşa cum chiar şi geniile au măcar un dram de prostie. Două exemple de prostie şi imoralitate a unor genii: Albert Einstein (Premiul Nobel pentru Fizică în 1921) şi-a părăsit soţia lăsând-o cu un copil handicapat şi s-a însurat cu vara lui; Bertrand Russel (Premiul Nobel pentru Literatură în 1950) a avut relaţii sexuale cu soţia fiului său, căruia i-a distrus astfel căsnicia şi i-a adus nebunia.

George Budoi în Dicţionarul prostiei (15 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cunoaşterea adevărului este important să-l avem, nu din ce impuls l-am căutat, pe cel care l-am găsit. Dacă spiritele libere au dreptate, spiritele legate n-au dreptate, indiferent dacă primele au ajuns la adevăr prin imoralitate, iar celelalte au stăruit până acum în neadevăr prin moralitate. De altfel, nu ţine de natura spiritului liber că acesta are păreri mai juste, ci mai degrabă că s-a eliberat de tradiţie, fie cu noroc, fie cu un eşec. De regulă, o să aibă totuşi de partea sa adevărul sau cel puţin spiritul de cercetare a adevărului; el pretinde argumente, ceilalţi – credinţă.

citat clasic din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele de beizadele sau fetele "de fiţe" (pamflet)

Sunt pipiţele ignare
Ce se-ntrec în desfrânare,
Monument de vanitate
Şi de imoralitate.

Fără multe complicaţii,
Beau mai mult decât bărbaţii.
Ele-arată dinadins
Tot ce-aprinde pe un ins.

Sunt atât de decoltate,
Că vezi tot, pe săturate,
Şi, ca şi cum nu-i deajuns,
Ele-arată ce-i de-ascuns.

Sunt fetiţele pe care,
Le vezi des în lupanare.
Fete de beizadea,
Îţi vorbec fără perdea;

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (31 ianuarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirări V

Etica, morala, adică starea de conştiinţă a păcatului, a erorii, provin din depărtarea cosmică, la om, dintre gură şi hrană. Această departare cosmică la om dintre gură şi hrană izoleaza omul de cosmos, îl însingurează şi-l individualizează, îi creeaza bunul simţ şi acceptarea de către el a lui însuşi, ca atare.(...)

Piatra nu este nici morala, nici imorală. Piatra nu poate să aibă păcate. Ea nu poate fi nici cinstită, nici necinstită. Gura pietrei este hrana pietrei. În cazul pietrei nu există nici o demarcaţie între gura şi hrană. Ea manâncă fiindu-şi sieşi de mâncare.

În cazul copacului, gura copacului (rădăcina) este lipită de hrana lui (pământul). Nici in cazul copacului nu putem vorbi despre un copac moral sau nu, despre un copac vinovat sau nevinovat.
În cazul ierbivorelor, gura este despărţită de hrana numai prin anotimp, iar în cazul carnivorelor, leul spre exemplu, distanţa dintre gura şi hrană este scurtată prin alergare, fuga, vanatoare. Impresia este de măreţie, de forţa, de cruzime, dar nu de imoralitate, de păcat.

Distanţa între gură şi hrana la om este cosmică. Omul are multiple guri concrete şi abstracte. Ochii lui, urechile lui, nările lui, creierul lui chiar sunt guri înfometate de felurite feluri de hrană, concretă sau abstractă. Distanţa enorma la om între gură şi hrană constituie febleţea sa, delicateţea sa, individualizarea sa, sentimentul erorii sale.
Iată cu câtă violenţă este resimţită această distanţă într-un mi

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!