hitler, adolf

Heil Hitler

Dragă Kitty fără

şcoală nu se mai poate După
pauză urmează ora de astronomie Herr Doktor
Mengele operează stele pardon condiţia umană
fără anestezie Lama bisturiului curăţă totul bătrâni
femei copii Cadavrele înţepenesc salutând pentru ul
tima oară
HEIL HITLER
Moartea nu încape nicăieri Însă trece leger prin ure
chile acului ţipăt strident

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hitler la Arte Frumoase n-a fost,
Student la Viena, aşa cum spun unii
Si pe lume dacă tot n-avea rost,
El s-a hotărât să dea foc lumii.

catren de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă de artă

am plecat cu ţigani
sau m-am plecat cu ţigani
la porţile europei
înfipte
în pari câteva capete numai zâmbet
de parcă
am fi în vremea lui hitler sau stalin sau
iliescu de ce nu
poate fi comparat cu cei doi
sau cu ultimii
oameni: bă
sescu, io
hannis şi tot
ce urmează
o linie mo
artă
de
artă?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La utrenie

Făcliile aprinse, când maicele se 'nchină
Plâng, galbene şi triste, amarul astei vieţi;
O candelă se stinge şi palida lumină
Îngălbeneşte sfinţii tăcuţi, de pe păreţi.

Se bate miezul nopţii şi clipele bătute
Se desluşesc în noapte mai liniştit, mai rar...
În strana din ungherul bisericii tăcute
Plângi, maică, tinereţa trăită în zadar

În candele lumina stingându-se, încearcă
Să mai trăiască iarăşi ca-n clipele d-intăi;
Rugându-te 'nchiz ochii udaţi de lacrimi, par' că
S-ar coborî amurgul pe umedele văi.

poezie celebră de Adolf de Herz (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epifania buricului lumii

ca să vă ridic pe bune la ceruri
trebuie mai întîi să vă aduc
cu gravitaţia pe pămînt

nu la buric ci la adamul gol
să vă explic ca într-o schemă
get rich quick
ce averi veţi pierde acolo
ce aere
şi Alte Reziduri Menajere

la urmă o să vă cer senin
Cardul Respectiv de Vise
o să vi-l rod şi o să-l scuip
să nu vi-l deochi
pînă cînd leşină de adoraţie
toate băncile de pe Lună

hei-hei adevărat spun vouă
ca Adolf Hitler-copil

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zero

Aici eşti un zero pe cerul absurdului
Nici măcar nu ştii de ce
Ai greşit? Nu!
Ai ucis? Nu!
Ai furat? Nu!
Eşti curat, neîntinat,
Dar ei te socotesc un jidan murdar şi vinovat
Te pun să plăteşti
Nu cu arginţi, ci cu viaţa:
A ta, a părinţilor şi copiilor tăi
Eşti oripilat, subjugat, dezonorat
Şi n-ai niciun mijloc de apărare
Nici cerul, nici pământul
Nici zidurile din jur
N-au urechi să te asculte
Te poţi jelui la infinit,
Dar e în zadar!
Eşti condamnat:
Vei fii ucis şi gazat
Hitler, călăul, aşa a comandat.

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punch by punch

vezi tu
pentru mine
poporul român
MURISE
înainte de vreme
înainte de întrebarea ta
înainte de a se fi răspuns
albastru
la oarecare întrebări
despre regi şi despre cei trei împăraţi
alături de un amiral
& un sfânt
refuzaţi de ferdinand
ceea ce ar trebui să conteze într-adevăr pentru tine
este moartea mea
pentru patriarhul constantinopolului
întâmplată la sfat ecumenic de unde desigur lipsea chomsky
molipsit molipsind lumea lui lumea noastră
dragul meu prieten
doctor în logică & şi în chomsky

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua este un poem

Azi dimineaţă Hitler a vorbit la Danzig, i-am auzit cu toţii vocea.
Un om de geniu: asta-i, de o uimitoare
Abilitate, curaj, devotament, locuind într-un suflet schilodit de copil,
Se auzea clar printre mârâiturile furioase-ale câinelui un copil bolnav
Scâncind în Danzig; invocând şi bocind prăpădul.
Aici, ziua era extrem de fierbinte; spre amiază
Un vânt din sud, ca o răsuflare-a iadului, a cernut câţiva stropi de ploaie
Pe pământul uscat, iar la ora cinci un cutremur uşor
A clătinat casa; nu s-a produs nici o pagubă. Seara m-am amuzat
Privind cum o lună-însângerată se lăbărţa-încet
În marea de beznă printre scântei de fulgere sterile şi tunete îndepărtate.
Well, ziua este un poem: dar, din nefericire,
unul de-al lui Jeffers, cu pete de sânge şi prevestiri ameninţătoare,
Dureros în exces, neomenesc ca un ţipăt de uliu.

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rugăm, înregistraţi-vă...

Am fost numit şi şarpe şi şobolan
Am fost trimis în bezna lumii interlope
Unde nu se vedea nicio rază de lumină
Am fost mincinosul cel minţit încă din copilărie
Moş Crăciun şi Iepuraşul de Paşte erau morţi
Cu mult înainte de naşterea şi de răstignirea lui Isus Hristos
Barabás a fost eliberat pentru a ucide iarăşi şi-aşa a apărut Hitler
Care niciodată n-a întâlnit un evreu fără să-i fi dat un bilet de tren
Cu condiţia să-i fi fost pe plac croiala hainelor şi pielea lui

Am fost roman şi egiptean
Numit barbar de Zeii Greciei
Considerat sacru în împărăţia lui Hades
Am fost bătut şi-aruncat peste bord
Atunci când corăbiile cu sclavi navigau spre est
Călcat în picioare de stăpânii negri cu limbi ciocolatii
Am fost vândut şi cumpărat de cei asemeni mie
Am fost pentru unii un om al războiului şi un gladiator
Pion şi rege deopotrivă
Eu sunt cine sunt atât timp cât îi las pe alţii să mă definească.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii negri

Cu pantofii negri se merge mai uşor sub pământ,
Unii vor spune că este o glumă proastă,
Dar eu făcut acest experiment, într-o noapte
Am intrat în cimitir cu costum şi pantofi negri,
Am coborât într-un cavou şi am început plimbarea,
cineva m-a cam beştelit, aşa e lumea,
altul a vrut să mă ia la bătaie, poţi să dai într-un mort?
La colţul unei alei se discuta despre a treia cale,
Era unul mustăcios, semăna cu Stalin şi explica
Molcom cu este cu fericirea poporului,
A apărut Hitler, l-a tras de mânecă,
aveau ceva de pus la punct, să nu audă
bătrânul Winston care deja pufăia nemulţumit,
democraţia este ceva inevitabil, zicea,
noroc că morţii nu prea simt foamea,
nici case nu cer, cu salariile au răbdare,
de pensie nici nu poate fi vorba,
iar dictatura e bună că adună mulţi morţi laolaltă,
se poate face un miting, un război, acolo, ca lumea,
nu ştiu de ce, m-a cam plictisit discuţia,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!