grotesc

Caracterul grotesc al întâmplărilor zilnice ne ascunde adevărata nenorocire a patimilor.

citat clasic din Antoine Barnave
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura ironie adevarata este aceea care suplineste o lacrima sau o crispatie, daca nu un ranjet grotesc si criminal.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestecul dintre grotesc şi tragic este agreabil pentru spirit, aşa cum sunt disonanţele pentru urechile blazate.

citat celebru din Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţi nesigure

Cum de frumos
se leagă de extaz
şi cum frumos se vede?...
Doar pentru că ni s-ar fi spus în ce a crede,
o formă aparte de obraz,
ceva mai vaporos...
Şi e frumos urât,
grotesc,
sau inestetic se decide
în vreun fel, sigur după un etalon,
sau tot depinde de-un şablon;
că ce e arar, chiar de-i diform, handicapat, chiar de-ar ucide,
e îndeajuns... că împodobesc?...
Parcă-s un pic posomorât...
ca să nu spun, aproape de neînţeles... prostesc!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcări browniene

Ce-nghesuială de nimic prin slova vremii,
Inflaţii de truisme şi de mesianici,
Au deraiat pe căi şi critici şi rambleuri,
Când trec locomotive fără de mecanici.

Un carnaval grotesc cu docţi şi preţioase,
Cu noi atlanţi din anturaje scufundate,
Bolnavii uniunilor tuberculoase,
Cu benghiul de deochi pe frunţile ridate.

Geneze apocrife nasc maculatură,
Iar cititorii se îmbată cu nimicuri,
Prin browniene ierarhii de subcultură,
Buricele halucinant devin buricuri.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La colegiu, pe la începutul anilor 1950, am început să învăţ un pic cum funcţionează ştiinţa, secretele marelui ei succes, cât de riguroase trebuie să fie standardele dovezilor dacă noi într-adevăr vrem să ştim că ceva este adevărat, cât de multe porniri greşite şi fundături au afectat gândirea umană, cum prejudecăţile noastre pot colora interpretarea dovezilor, şi cât de des sisteme de credinţe larg răspândite şi susţinute de către ierarhiile politice, religioase şi academice se dovedesc a fi nu doar uşor eronate, ci grotesc de greşite.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că mă visează cineva

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drojdia

Aceste vremuri strâmbe, de ocară
Au, totuşi, şi un merit cam grotesc:
Scot la iveală drojdia murdară
Care zăcea în Neamul Românesc.

Este mocirla unor veacuri grele
Migraţii de barbari şi venetici
Fanarioţii cu moravuri rele
Care-şi lăsară icrele pe-aici.

Noi i-am primit pe toţi, i-am ospătat
Le-am dat apoi odaia cea mai bună
Ba chiar cu unii ne-am împerecheat

Aşa ne-am molipsit noi de minciună
Şi am furat, ba chiar ne-am prostituat
Iar toate astea, astăzi, se răzbună...

sonet de Corneliu Vadim Tudor (27 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heil! (Sonet V)

Spre nopţile uitate-n târguri grele
Eu mă îndrept cu paşi mărunţi şi singuri,
Când nu mai pot a îngropa prin crânguri
Faţada ştearsă-a României mele.
Omor cu gândul feţe inamice,
Mă-mpiedic, sobru, de un trai grotesc,
Şi asta-i ţara-n care azi domnesc
Picioare strâmbe, semne şi varice.
Privirea mea se-ndreptă către pleavă -
Organice nimicuri, cu pretenţii.
Zadarnice-ntrebări se strâng la poartă,
Trăiri intense-n veşnica dumbravă,
Când locului, pe rând, incompetenţii
Conduc o societate-aproape moartă.

sonet de Ionuţ Popa (1 februarie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lehamitea...

Înarmat păn-n dinţi, pregătit de război
Cu tot soiul de,, sfinţi" şi de kneji din noroi
Fac un selfi grotesc, ( mulţi vor spune-pervers)
Şi prin lume pornesc, s-o mai zădăr în vers...

Nici nu știu cum mi-e dat, dar alături de voi
-Din veleat în veleat, din nevoi în nevoi
Sunt și eu șurubaș la,, boboru'" moldav
Ca și dânsu' de laș, ca și dănsu' bolnav...

Ca și dănsu' visez niște minți de pe urmă
Ca și dânsu' am crez și instinct am, de turmă
Doar că... doar, uneori, ies în noapte la stele
Și mă-mpart păn-n zori cu nevoile mele...

ȘI când cade vre-o stea și în liniște arde
Mă gândesc că și ea a pierdut miliarde
Devorată stupid și de negrele hăuri
Și ca mine, perfid și de viermi și de găuri...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (11 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!