gospodar

Cenaclistă

Un cenaclu mie-mi pare
Ca un gospodar ce are
Curtea plină de grăsuni,
De curcani şi de păuni.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refren modern

Om de treabă, inimos,
Doi băieţi crescu Ignat:
Unu-i gospodar mintos,
Altu-abia de-i deputat…

epigramă de Ion Berghia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intenţie ascunsă

În curtea lui Vasile, om cu har,
Vedeam doar mâna lui de gospodar,
Cum însă m-am văzut în capul mesei,
Vedeam numai piciorul jupânesei…

epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele ş.a.m.d. e candidata PSD-ului la funcţia de gospodar şef la Primăria capitalei

Doamna este o "comoară":
E aşa de "gospodară",
C-al ei fiu, mai an, săracu'
Nici măcar nu a luat bacu'!...

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (12 aprilie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ar fi plugul ca grapa, şi grapa ca ogorul şi ogorul ca mămăliga, ar fi şi ţiganul gospodar.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bivolul şi coţofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi de-odată – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana de cocoş

În curtea unui gospodar,
Unui măgar şui, aşadar,
Cam urâţel şi cenuşiu
Capricios şi-un pic saşiu,
I se puse-odată pata,
Se-ntinse cât îi e poiata,
Întru totul
Făcând pe mortul.
Urlă stăpânul său plenar
Să vină un veterinar,
Care-l frecă c-oţet şi paie
Să i se-nmoaie
Şi sânge şi încheietura
Ca să-i pornească osatura,
Să-nfulece ovăz ori fân,
Să fie, cum a fost, hapsân
Şi la băut şi la mâncat.
(Mai ponderat la-ncălecat!).
Leacuri să-i dea şi de-o comoară,
Doar să nu moară!

[...] Citeşte tot

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!