Serioase/triste despre glod
Rezultate pentru glod în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Moșneagul, sătul și el de-atâta singurătate și dorit să aibă copii, se scoală a doua zi dis-dimineață, își ia traista în băț și face cum i-a zis baba... Pornește el și se duce tot înainte pe niște ponoare, până ce dă peste un bulhac. Și numai iaca că vede în bulhac o scroafă cu doisprezece purcei, care ședeau tologiți în glod și se păleau la soare. Scroafa, cum vede pe moșneag că vine asupra ei, îndată începe a grohăi, o rupe de fugă, și purceii după dânsa. Numai unul, care era mai ogârjit, mai răpănos și mai răpciugos, neputând ieși din glod, rămase pe loc.
Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am făcut generalii din glod.
citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trecut o căruță bodogănind. Pe mine m-a stropit cu glod și văzduhul cu vrăbii; au și căruțele privilegiații lor!
Ionel Teodoreanu în Vrăbiile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egalitate
E-o nedreptate strigătoare
Să stea cu frunțile în glod:
Și sălciile plângătoare
Și pomii îndoiți de rod.
epigramă de Ștefan Tropcea din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu renunț
Motto: Reacția Monicăi Babuc după ce a fost învinsă la Ialoveni de candidatul ACUM
nu-l tăvăli prin glod pe Radu Gir
cu behăit de oaie proastă
ci bagă-te-napoi în casta
cu-albastru fon și trandafir.
nu te uita la mine ca la porc
ci du-te la stăpânul peste orc
transmite-i că în van vă străduiți
oricum sunteți și fiare și bandiți
c-ai fost ministru, uite nu mă mir
mă mir că-l pomenești pe Radu Gir
poetul care vă urăște chiar și mort
cu tot partidul vostru de resort
cu toate miliardele spălate
în lacrimi, și acelea tot furate
să nu mai pomenești de Radu Gir
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eșafodul
rupt din soare, tăvălit prin glod
sufletul meu, vlăguit de viață
se întoarce înspre dimineață,
din exiluri îmbibate cu exod
ani la rând, l-am tot și tot primit
totdeauna stam cu ușile deschise
ca venind să-mi tălmăcească niște vise
care-n lipsa lui m-au prididit
ani la rând, demers după demers
ultimatum după ultimatum-toate lui
să-mi răspundă categoric- încă cui
aparține, și prin care Univers
el râdea cum râde o fantomă
când o sperii cu lumini de Lună plină
și cântare de cocoș din fund de splină
-singur mai perplex ca o protomă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire...
Un trai de zăbavă în van
Și lăuntric...
Un trai la un capăt și fad
Într-un pustnic...
Cutezanță de fier, vârfuită
Prin umblet,
Deviere scurgândă,
Movă de urlet...
Mâini tremurânde de-alean,
Șiraguri de glod,
Coșciug de petale, de foi,
Clișee în rod...
Stindard îngropat, castel,
Bântuire...
Emoții scrutând
Prin moarte...
Iubire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 iunie 2006)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea raului
Esti o floare a raului
Un neg, o arsura
Si gusti din mine cu manie
s-a spart doar c-o-mpunsatura
esti o floare a campului
un paradis, o palida
lumanare ce-mi sfararie-n intuneric
privind inocenta si candida
esti o floare a cerului
anarchic, tulburat
Care se-arunca-n glod puturos
Un inger din cer scapatat
poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog să te naști
Purtată de lanțuri în gând
Târâtă de nori pe pământ
Mințită-nșelată mereu
Mă rog să te naști Dumnezeu
Târâtă din lavre prin scrum
Departe pe săbii acum
Te scoală ridică-te-n glod
De carne de fiare de tot
Și dacă-ntr-o zi voi pleca
Departe de inima ta
De oase de lacrimi în scrum
Pe veci blestemat să-ți rămân
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
Stau... și moina cade, apă, glod...
Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod -
Un bec agonizează, există, nu există, -
Un alcoolic trece piața tristă.
Orașul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, -
Case de fier în case de zid,
Și porțile grele se-nchid.
Un clavir îngână-ncet la un etaj,
Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj -
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, într-un pahar,
O roză galbenă se uită-n jos.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >