ghilimele

Rândunelele pun cerul în ghilimele.

citat celebru din Ramon Gomez de la Serna
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ghilimele... sunt propriul citat.

Maria Medeanu
Adăugat de Maria Medeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disimulare

Se crede că epigramiştii râd uşor,
Deşi în lume-s multe fapte rele,
Dar râsul le e pus în ghilimele
Şi-ascunde plânsul lor interior.

epigramă de Nicolae Ivan din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Ca într-un gong
universul loveşte
în viaţa lui de familie

el poate ucide un zeu chiar
fără să pună ghilimele

în burdufii inimii
duce şi vin şi sânge.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura şi citatul. Această fetiţă ar trebui să-şi poarte frumoşii ochi în ghilimele, căci îi are de la bunica ei. Dar Natura ignoră citatul.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evazionistul

Contradicţia este crasă:
E baştan (în ghilimele),
N-are casă, n-are masă,
Însă doarme la cinci stele.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

După prima cratimă
Primăvara va germina,
O nouă previziune
Soarele saltă pe cer
Globule sacre de jar
Peste idilice zări
Transpiraţia verii
Induce concentric
Surse de abundenţă,
Toamna în ghilimele
Cară cu sine devize,
Testamentul iernii
Prevede în paragrafe
O nouă eră glaciară.

poezie de David Boia (2 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dragoste

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele...

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Sofia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea online a devenit o platformă de lux pentru cei care nu-şi permit luxul de a tăcea şi de a mai aştepta atât cât e nevoie pentru a-şi face opera cunoscută între cei care o doresc într-adevăr. Există un fel de libertinaj dăunător, căci nimeni nu mai verifică autenticitatea, valoarea, dar şi nivelul oricărei propoziţii, atâta vreme cât ea e marcată între ghilimele sau înrămată pe o culoare stridentă. "Mă scuzaţi, nu ştiu", "Da, vă rog, nu!" şi "Ce faci ieri" devin fraze simbol pentru o subcultură la care se aderă cu un singur click, afişându-se apoi în faţă, datorită algoritmilor de selecţie pe cantitate şi nu calitate. Nici nu-i de mirare că multe opere în trecut au aşteptat ani să fie cunoscute. Astăzi ele nici măcar nu mai sunt de dorit, sau în cel mai bun caz, nu pot fi recunoscute, iar dacă sunt recunoscute, trec repede sub simbolul unui fals din autori foarte celebri.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Eşti cea mai frumoasă poezie de iubire
Pe care-am scris-o-n cartea vieţii mele,
Leac la sufletul bolnav de izbăvire,
Când lumea toată m-a pus în ghilimele.

Eşti cântecul ce mă adoarme-n plânsul Lunii,
Cald pansament inimii suferinde,
Sărutul tău mi-a alungat nebunii
Ce m-ar fi vrut bastard, între colinde.

Ţi-aş dărui un Everest de-argint şi aur,
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui acest noroc,
Tu mi-ai sădit în minte flori de laur
Şi mi-ai făcut în Lumea Poeziei loc.

Tu-mi oblojeşti rănile, sângerând, din cuie
Şi urmele de spini, din părul meu cărunt,
Spiritul tău albastru, către Olimp mă suie,
Minune şi Credinţă a omului ce sunt.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!