furnicar

Când bate soarele în geamuri,
Trezind totul din visare,
Lumea se-agită ca un furnicar,
Iar Dumnezeu mai pune în păr o floare.

catren de Valeria Mahok (18 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodenunţătorul

Autodenunţătorul
stă cu tâmpla lipită de furnicar
şi furnicile în nări îi dispar
iar lăcustele îi sar din ochi cu încetinitorul...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orasul de cerneala

Sena - fluviu de cerneală
cu anticari vetuşti de când lumea,
oraşul furnicar se ridică pe schelă
cu viteza metrourilor ce ies din pământ.
Notre-Dame măsoară timpul prin porii ce respiră
o dată la o mie de ani.
Oraşul - fluviu de cerneală
spre care trag toate trenurile fără stăpân.

poezie de Gina Elena Afrasinei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc oraşul furnicar

Privesc oraşul - furnicar­
Cu oameni mulţi şi muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolţi,
Cu câte-un chip l-a stradei colţ.
Şi trec foind, râzând, vorbind,
Mulţime de-oameni paşi grăbind.
Dar numai p-ici şi pe colea
Merge-unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe şuierate,
Ţiindu-şi mânile la spate.
S-aude clopot răsunând,
Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preoţii lin şi în veştminte
Cântând a cărţilor cuvinte.
În urmă vin ca în prohod
Tineri, femei, copii, norod;
Dar nu-i prohod - sfinţire de-apă,
Pe uliţi lumea să nu-ncapă;
Se scurg încet - tarra bumbum -
Ostaşii vin în marş acum

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfantul Vasile, cu Învierea

La Înviere, dând cu parul,
Blestemul este chiar nepotrivit!
Când clopotul anunţă fix-Lumina!!
Blândeţea e vărsată la canal
Şi astfel insul cel cu rău tivit
Ne porunceşte ca un general.

"Ne-am strâns în România, furnicar!"
(Întunecaţii jubilează)
Şi chiar Vasile-Sfântu-i pensionar:
El tot aşteaptă un coleg cu EU
Ca să clădească-un CENTENEU...

Vă spun să nu mai combinaţi
Victoria cu prelungirea!
La Bunătate fiind inhibaţi
Ne va ucide însăşi Pustiirea!!!

poezie de Eugen Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând vinul (V)

Mi-am ridicat casa în mijlocul unui furnicar de oameni,
Dar nu se-aude zgomot de trăsuri, nici tropot de cai.
Mă întrebi cum e posibil.
Când gândul este departe, pământul rămâne departe.
Culegând crizanteme lângă gardul de merişor dinspre est,
Văd în depărtare munţii sudici;
La asfinţit aerul colinelor este plăcut;
Stoluri, păsări în zbor se întorc la cuiburile lor.
În aceste lucruri respiră parfumul adevărului –
Aş vrea să-l împărtăşesc cu voi, dar am uitat cuvintele.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria iubirii

pierdusem ultimul tren al amurgului
ce era colorat în iluzii deşarte
l-ai ancorat în gara anotimpului tău
iar eu strigam!
eşti fântâna ce ninge fulgii infernului
ce mă vor spânzura cu o pâclă noroioasă
de zorii propriului anotimp

între timp
peronul era un furnicar de trăiri
se auzea prin portavocea vieţii
o pianină
cu sunete lungi şi buiestre
ce-mi atingeau cu tandreţe timpanul sângelui

degeaba!
era târziu şi era iarnă
copilul din tine uitase jocul
odată cu pierderea memoriei iubirii
dincolo de anotimpul verdelui...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerta pământului

Pământul face valuri, se frământă,
Bolnav de noi rapace furnicar,
Ce din adâncuri pân' la bolta sfântă
I-am pângărit curatul cu murdar.

El ne dă viaţa şi primeşte moartea,
Lăsându-se lucrat ori blestemat,
Rotindu-se din zi, să facă noaptea,
Menţine-n viaţă lumea de păcat.

Pământ părinte care-ţi creşti cu trudă
O droaie de copii ce se răsfaţă,
Răbdat-ai de la Dumnezeu, în faţă,
O palmă pentru noi şi-acum ţi-e ciudă.

Ne pedepseşti cu dragoste fierbinte,
Ca să ne fie ruga mai curată
Şi să ne fie-nvăţături de minte,
Ne scuturi, poate ne trezim odată.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii de martie

Babe cloanţe zurlii, cu capricii şi draci,
Răscolesc ne-ncetat al naturii altar,
Muguri mici pe bătrânele crengi reapar,
Păsări negre roiesc peste goii copaci.

Urmărind instinctiv un bătrân calendar,
Se agită mai mult şi bogaţi şi săraci,
Se înghesuie toţi pe trotuare, buimaci,
Ca-ntr-un veci nestatornic, imens furnicar.

Şi cu lumea pe care o-nţeleg tot mai greu
Şi cu timpul perfid care zilele-mi fură
Şi cu mierlele mici care cântă mereu

Şi cu toanele ei – ba e frig, ba căldură –
Primăvara aduce în sufletul meu
Un amestec ciudat de iubire şi ură...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D.M.M.T

Pune-te în patru labe Doamne
şi priveşte la furnicile astea luptătoare
pe care le-ai fătat
După. Mare. Mila. Ta - ta-ta-ta-taratata
bum bum

cum colcăie ele prin Iubirea Ta
ca prin cadavrul pisicii moarte
de după colţul blocului
de după amiază
de După. Mare. Mila. Ta - taratatatata
bum bum

ia-le pe limba Ta filiformă
şi învaţă-le gustul
Furnicar excedat
Autogenos milos!
Myrmecophaga tridactyla adorabil ce eşti!
Nenăscutule!
Somnorosule!

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!