Epigrame despre frunze

Rezultate pentru frunze în creaţii epigramatice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:

Cin' să fie, cin' să fie?!
Oare's pete pe hârtie?
Ori sunt numai nişte frunze
Prefăcute-n buburuze?

Are gât lung şi limbă ajutătoare,
Mănâncă frunze când iese la păscut,
Fizionomia ei nu este întâmplătoare,
Nici a politrucului limbut.

Prin frunze alergam de mână
Şi m-alinta ca pe o zână
Eram dulceaţa lui iubită...
Azi sunt... peltea zaharisită!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit toamna la noi
Cu must dulce, vin şi ploi,
Frunze moarte şi noroi,
Dar şi cu multe... nevoi!

Tot tăind frunze la câini,
Putea timpul să-şi petreacă
Dar, de două săptămâni,
Îi e… lene s-o mai facă.

Orăşeanul, om sfătos
L-a-nvăţat să dea din mâini
Iar ţăranul, generos
Cum să tai frunze la câini!

epigramă de Gheorghe Gurău (iulie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să tăiem frunze la câini,
Să tragem mâţa de coadă,
Să fim plătiţi de-azi pe mâni,
În timp, n-o să se mai vadă.

Un şmecheraş fără pereche
Credea, când se dădea rotund,
Că viaţa-i floare la ureche...
Dar e ca morcovul în fund!

Altă toamnă se aşterne,
Frunze cad prin vii grămadă,
Numai evelor moderne
N-are ce să le mai cadă.

Taie frunze şi la câini,
Mâţele trage de coadă,
Face şi alte minuni,
De când doarme în livadă!

<< < Pagina 1 >

frunze