Poezii despre flegmatic
Rezultate pentru flegmatic în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Tomnatic dor
Sunt static,
Flegmatic,
Apatic,
Ostatic.
Înseamnă
Că-i toamnă
Și-o doamnă
Mă-ndeamnă
Să mor,
Ușor,
În zbor,
De dor.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elementum Veritatis
Tu,
Înger cu păr alb și inimă de monstru,
De-ai ști tu câte nopți te-am blestemat,
Și pămătuful zace în feșteală oacheș
Cu care pe-al meu suflet ai pictat.
Eu,
Doar o fantoșā aruncată fără milă
Și pulbere se așeză pe sfori
Blestem, blestem cu gura-nchisă monstrul
Ce-mi apăru în vise deseori...
Noi,
Duet de indivizi cu caracter flegmatic
Și dragostea pesemne ne-a unit
Tu, monstru ce se joacă în iubire
Eu, păpușă ce pesemne, te-a iubit....
poezie de Cuciuc Dumitru (20 iunie 2017)
Adăugat de Cuciuc Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăjește o bilă
la bricheta lui zippo scoasă din buzunar
în timp ce ascultă stairway to heaven
îi placuse întotdeauna led zeppelin
și acul intră mișto în venă
smacul te lucrează serios
partenerul se sprijină de pereți prins
de unda de fericire și zâmbește dus
în nirvana cu părul zbârlit
fordul se clatină flegmatic prin gropile
făcute de ultimul îngheț care a mușcat
regiunea pe care o patrulează
berea coboară pe gâtul uscat
amorțit de la ultima linie
colegul și-a revenit și îngână melodia
are glasul unei femei din corul bisericii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rechinul din Maldive
Câte ceva despre rechinul flegmatic,
Palidul indolent din Marea Laccadive și
Despre micuțul pește pilot, zebrat și zvelt,
Despre cât de-atașați unul de altul pot fi.
De groapa gurii, de cavoul burții lui
Peștii pilot nu se tem, știu că nu le-ar face niciodată rău,
Ei alunecă lichid pe lângă aripile uriașe,
Prin fața capului gorgonian cu dinții ferăstrău;
Ba chiar se-ascund în portul gurii lui,
Dincolo de cele trei diguri unde lucesc albi colții
Iar acolo găsesc adăpost când sunt în pericol,
Un azil între fălcile îngrozitoare-ale Sorții!
Sunt nedespărțiți; și prietenește-l ghidează spre țintă,
Deși niciodată nu-împart cu el prada vânată
Sunt ochii și creierul colosului letargic și nătâng,
Prădătorul palid de carne-înspăimântată.
poezie de Herman Melville,1819-1891, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza
Privindu-te
îmi par mai bătrână, un fel de izbândă a timpului flegmatic
ce atârnă la brațul meu, cu țigara uitată aprinsă între buze.
Vestejită în lumină, curioasă...
cum de viața mă aduce în același punct...
din rotundul ei recunosc o anume dependență
de sentimente profunde adevărat menu în karma mea.
Plină de pledoariile gândurilor nisipoase
alunecată spre o ultimă nebunie
cu prăpăstii evazive și vopultăți amăgitoare
mă tem să-ți spun pe nume.
Nu există întoarcere
dacă vrem să ardem jucând și inventând sensuri
coagulate melodios într-o altă dimensiune.
Sunt Muza femeia fără umeri
mă tem de cifra 4 și fluier
în biserica îmbrăcată în culori târzii.
Nu cred în icoane
surpinse complice sub cupole întunecoase.
Privindu-te
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-vă din lumină
Călătoream dinspre apus spre răsărit
și am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecțiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieții săpate,
și mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviințați
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
și-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiți de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit și am descoperit
ce inutili în inserțiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns flegmatic
motto: Vitalia Pavlicenco, Președintele PNL spune:
Am impresia că aveți nevoie de adresa spitalului de psihiatrie.
Cum s-a întâmplat, "multstimată" doamnă,
Că v-ați dat pe față lânceda aramă
Cât amar și jale, câtă nostalgie
Investită-n fraza cu psihiatria...
Câți călăi de-ai voștri, doamnă Fidelicenco,
Ne-au băgat prin clinici psiho-disidente
Câți martiri pierdură umbrele de nume
Îngițiți de noaptea "albelor volume"?!!
Azi aveți partide, azi sunteți miniștri
Azi negați trecutul, numele prin liste
Azi dacă trăia însăși Eminescu
Era dus cu forță unde-mi dați adresa
Și la drept vorbind simt un fel de vomă
Când aud limbaje cu miros de zonă
Țipă că-s fecioare curve kagebiste
Când întrebi cum naiba au ajuns prin liste...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (23 noiembrie 2011, Basarabia)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ROBOTEALA
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
S-o făcut iar ora șapte?!
Of, iarăși mă duc la școală,
și-s de-aseară obosită,
ne-am destrăbălat la party;
merg amu, direct la medic,
să-mi dea scutire di boală
nu știu ce ne-o trebui
să-nvățăm atâta carti!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La Română m-o-nvățat
mama, cât am fost copilă,
și-am vocabular bogat,
știu să-njur, să zic blesteme,
cu oricine-aș discuta,
îi înnebunesc la bilă,
iar la mate... ce-i, un fleac,
pot să pun multe probleme.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Și nu știu la ce m-ajută,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada celui mântuit
I
A fost odată, ca niciodată,
Pe-un drum de țară, lâng-un copac
Și o fântână abandonată,
A fost odată un om sărac.
Avea o casă ca vai de lume,
O barbă rară și-un trup firav;
Când avea sare, n-avea legume,
Când avea pâine, zăcea bolnav.
Trecură anii și omul nostru,
Văzând că n-are nici un noroc,
Voind pesemne să-și schimbe rostul,
C-un sac în spate, o luă din loc.
Ce faci, vecine, întreabă unul,
Luna trecută credeam că mori...
Eu? Plec în lume să-mi port suspinul
[...] Citește tot
poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >