Poezii despre fire
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru fire în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Visul...
de dincolo de fire vă salut
sunt dus să văd cum dincolo de fire
stă castitatea boțului de lut
cu rațiunea bântuită de neștire
la un pahar de vorbă somnolent
cu liniște la fund în unduire
și veșnicii curgând adiacent
cu efemer de dincoace de fire...
poezie de Iurie Osoianu (11 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-nume
de la o vreme se-ntreabă
când a-nume ne-am tras
de șireturile din ochii-ncălțați
cu pururi cauciucuri de iarbă
și se întreabă
când și cum a trecut timpul de când
ea nu-și amintește (?!) să fi
citit a
nume vreo instrucțiune de folosire
a programului pilot de plivit
fire și fire și fire
albite cu totul. din barbă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lalașinț
Pomi condamnați la tăcere
Stau aliniați așteptându-și sentința.
Peste ei țipă tăcerea spartă de zgomot de păsări,
țipăt de bătaie, durere și pustiu.
Rațe, gâște se bat pe putere
iar viermii pământului tremură de cutremurul vrajbei ascunse.
Pe la colțuri se aud bârfe,
șoapte tăcute ce zboară din pasăre-n pasăre,
din ramură-n ramură.
M-am încurcat în zile ca într-o pânză și nu mai știu să mă desprind.
Mi-e teamă de acul de paianjen,
de lipiciul firelor lui rotunde,
simetrice, frumoase.
Tăcerea domnește pe străzi,
printre fire de iarbă, în porii pământului,
și țâșnește spre stele printre culori de alb și albastru, pe cer
Și ce cer imens, îmbălsămat de culoare.
Și ce vânt tăcut, aiurind se învârte ca un om beat de semeția înălțimii.
Printre fire de piatră, alte fire de apă se pierd.
Printre fire de fum, norii coboară pe case prin fire de ploaie.
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor nenuntit
Mă las de iubire,
M-apuc de iubit,
Iubirea-i din fire
Mai greu de găsit.
Mă las de iubit,
M-apuc de iubire,
Iubitu-i sortit
Să treacă din fire.
Mă las de iubire,
Mă las de iubit,
M-apucă din fire
Un dor nenuntit!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două fire
Noi suntem două fire diferite,
Urzite-n cer, să fie împletite
În șnurul unui singur mărțișor...
Așteaptă-n taină... primăvara lor.
poezie de Marius Robu (1 martie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudată e umana fire
Ciudată e umana fire,
Cum pică ea în amăgire,
Și cât greșim, adeseori,
Când ne-nchinăm la nonvalori.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (28 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiință
gândul e-un complicat misterios poem
ce-ncearcă psihologii să-l deșire
dar fuge, se complică în numărate fire
ieșind un colorat și criticat blestem
ivindu-se din încurcata fire a omului
stăpân pe toate, dar nu pe gândul lui.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lada de zestre
în lada de zestre pun gânduri trainice
și ia țesută cu fire de lumină
timpul îmi e frate cu zorile darnice
ce m-au energizat cu prana divină.
demnă mă îndrept spre cele veșnice
ca floarea de lavandă cu mireasma fină
în lada de zestre pun gânduri trainice
și ia țesută cu fire de lumină.
primesc de la stele vise tainice
le-am adorat mereu cu iubirea senină
amintiri se-aprind ca niște sfeșnice
lumina ce se naște sufletu-mi alină.
în lada de zestre pun gânduri trainice
și ia țesută cu fire de lumină.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FIRE DE NISIP
Sărutai marea pe tâmple
Mă intreabă: ești de unde?
Răspunsei: vin de pe Olt,
Trecui Dunărea inot.
Sărutai marea pe ochi....
Gene lungi pline cu stropi
Plete albastre si verzui
In lumina soarelui!
Sărutai marea-n adânc,
Mă cuprinde dar mă strâng
Amintirile din timp,
Clipe.... fire de nisip.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simbol
În semn de legământ nescris,
În uniunea ce încredere sădește,
În inseparabila poveste,
Între o femeie și-un bărbat,
Așa cum de la EL pe lume-i dat,
Fire dalbe de iasomie se-mpletesc
Cu fire de mătase purpurii ca vinul,
Migălite cu dibăcie de artizani,
Într-un gingaș simbol efemer, ca
Tu, fie Ea sau El, la inimă să-l porți,
La începutul fiecărei primăveri.
Fie ca mesajul lui, de triumf al vieții
Și al iubirii tandre si nețărmurite,
Să dăinuiască-n sufletu-ți curat
Ca ghiocelul care an de an răzbește
Prin pătura grea de cernita nea.
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >