financiar

Eminentă societate

Otravă lentă şi silentă
Atractiv de stimulentă
Rectractilă si dilatantă
Violentă şi prea somnolentă

Proiectantă executantă
Sfântă înspre obsedantă
Pliantă de revigorantă
Terifiantă za calmantă

Malignifiant de urgentă
Ogivă vorbă nuclearizantă
Financiar de purulentă
Camuflare de decadentă

Trăirea noastră decentă
Viaţa aceasta "eminentă"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furt

A fura înseamnă a lua ceva care nu este al tău,
împotriva voinţei proprietarului.
Şi dacă cineva fură coperţile şi pasaje din cărţile publicate de autor,
înregistrate la Biblioteca Naţională a României
pentru a le posta pe alte site-uri înşelătoare în interesul său financiar,
(aşa cum se arată în linkul de mai sus),
se numeşte în continuare F U R T.

Dragi vânători fără "chip" vă informăm:
Cartea este ''protejată'' de un sistem de alarmă
numit:
Ambiţie.
Aprobare.
Aventură.
Bucurie.
Căldură.
Capacitate.
Dragoste.
Omenie.
Stima de sine

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Agonia.ro sau WordPress.com (6 septembrie 2021)
Adăugat de Radu Tudoran Maiorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atraşi în politică

Mass-media – răspândind zvonuri – inventează crize
şi ne umple mintea cu umbrele anxioase ale lucrurilor reale –
un summit la Helsinki, un tratat în Egipt, un vot la ONU,
o criză constituţională-n India, un colaps financiar în NewYork.
Noi nu putem evita să nu fim atraşi în politică
(un cuvânt tot atât de mâlos ca situaţiile pe care le implică)
pentru că e necesar, nu-i aşa, să ştim ce se întâmplă.
Partea proastă e că ceea ce se întâmplă
se va ţine de capul nostru. Nici faptele, nici denaturarea lor,
nici perfidele insinuări ale mass-mediei
(chinuitoare, pentru realităţile pe care le ascund,
atât de mari şi atât de îngrozitoare),
nu pot fi verificate imediat.
Până şi studiul literaturii însăşi este "politizat" din greu.
........................................................................

Pentru prima dată în istorie specia omenească, în întregul ei,
a intrat în politică. Toată lumea joacă în aceeaşi piesă –
şi nimeni nu poate spune ce-o să se întâmple.

poezie clasică de Saul Bellow din Până la Ierusalim şi înapoi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e rotund

Pământul e rotund. Se poate.
Nu are faţă şi nici dos
Iar dacă i te uiţi în spate
îi vezi obrazul, ne-ndoios.

E drept, există lună, poezie
şi, undeva, şi-un orăşel
N-ai ce să-i faci. Aşa a fost să fie
Iar când eşti mort, te-ai săturat niţel.

Director fii! Fii gras şi încuiat!
Îmbracă frac, joben, dichisul tot.
Iar când vreunul nu te-a respectat,
Dă-i peste bot.

Fii prost. Dar şi lucid. Fii aşadar,
pe cât de prost pe-atât de chibzuit.
Te-nscrie mâine-n trustul financiar
şi fii per tu cu Kruger şi Schmidt

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Erich Kastner, traducere de Dragoș Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea revelaţie a lui Jack: lui Dumnezeu s-ar putea să nu-i pese de banii tăi

Ajută-mă, Doamne, să-mi plătesc facturile – asta am spus ieri,
În vreme ce rămăsesem fără cerneală-n stilou,
Iar soldul meu bancar dădea semne de anemie
Insensibil la cei mai recenţi indicatori de sărăcie.

Ajută-mă, Doamne, să-mi plătesc facturile – asta am spus dimineaţă,
În vreme ce luminiţele computerului pâlpâiau, iar soldul meu bancar
Continua să scadă şi să scadă şi să scadă.

Ajută-mă, Doamne, să-mi plătesc facturile – asta gândesc acum,
Ducându-mi vaca la târg s-o schimb pe boabe de fasole vrăjită.*
Anvelopele camionului sunt uzate şi subţiri ca statutul meu financiar,
Iar din boabele de fasole primite în schimbul vacii nu cred că va încolţi
Un vrej îndeajuns de puternic care să se întindă până la uşa Raiului.

Şi asta pentru că datorită tuturor problemelor mele şi-alor tale.....
Amândoi am uitat să ne rugăm Domnului să pună capăt secetei.

* Trimitere la povestea pentru copii "Jack şi Vrejul de Fasole" de Joseph Jacobs.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chirurgel

Chirurgel, medic cu ştaif şi cu şpăgi la buzunar,
"A tăiat" la viaţa sa, cât penaj pe-un alunar,
Babe ce-au murit cu zile, însă fără lumânare,
Şi mulţi tineri fără job ce n-aveau Asigurare...

N-a ratat nici pe Ion, fraged ca o viorea,
Cu maneaua arvunită... mâine se căsătorea...
Doar cu Mara a dat greş, i-a ciuntit întâmplător,
În loc de un neg pompos, degetul arătător.

A tăiat ca într-un tort şi burtica lui Pilat,
Că văzu la ecograf un stomac gigant, umflat,
Şi-a decis să îl reducă, că e viaţa tare grea,
Şi-a scurtat... de azi îmbucă un boţ cât o acadea.

Soacrei, ca o gălbenea, de la sfântul pancreas,
I-a cotrobăit prin foale mai puţin parcă de-un ceas,
L-a certat că insulina n-o secretă, şi-un hormon
Parcă a luat-o razna... Hop! scăpă un telefon

[...] Citeşte tot

pamflet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lista peţitorilor

Lista peţitorilor?! Deschisă
Pentru anul ce urmează-a fi
An prolific (sigur, pentru mine).
Amănuntul prim?! Nu vreau copii.

Nu vă-ngrămădiţi a cere-o mână!
Cumpăniţi! Vă spun că nu-i uşor...
Nu-mi doresc un soţ aşa, de formă.
Mi-aş dori să-mi fie de-ajutor.

Legea doi: să aibă loc de muncă
Co-asigurat să pot să fiu.
Întruniţi această calitate?!
Îndrăzniţi! Eu zic că nu-i târziu.

Şi cum vine vorba de salarii,
Minim, vreau vreo zece milioane,
Căci cu bruma mea de patru sute,
Împreună, n-am muri de foame.

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să mai zici?

Se-aşază roşu peste verde, mânjeste galbenul un gri, îmbracă munţii salopete şi câmpu-ncepe-a înnegri.
Mă cer albastru încă-o vară, mă soare şi mă val sărat, dar toamna, peste dealuri, zboară spre un colind îndepărtat.
O strig să mă mai lase-n iarbă cu flori, cu fluturi, c-un bondar, din frunze ea îmi face barbă, din vânt... puseu financiar.
Îi scriu că nu am chef de prune, de mere, ghebe ori gutui, că nu semnez adeziune la anotimpuri cu pistrui.
Îi zic de dulce şi de mamă, de tată, sfinţi, de zei, de toţi,
Îi spun că nu vreau must, pastramă, nici ceaţă, nici noroi pe roţi,
Nu vreau zacuscă, hribi, palincă, nu vreau plăcintă cu dovleac
Şi nu fac nicio caterincă: varza murată e un fleac.
Mă dor, deja, facturi bombate, mă doare vara ce s-a dus,
Mă dor şi frunzele uscate, mă doare soarele-n apus,
Şi marea tot mai supărată, şi parcul tot mai dezgolit,
Şi un genunchi, rotund, de fată, acum total acoperit.
Şi dor şi zilele mai scurte, şi răvăşitul oilor,
Şi nucile căzute-n curte, şi răpăiala ploilor,
Şi cuiburile părăsite de berze, stârci, şoimi, pelicani,
Dor şi fâneţele cosite, dor adunările de ani.
Norocul e că toamna asta, la fel ca cele din trecut,
Nu e vreo soră cu năpasta, ci doare cum a mai durut.
Iar de va fi, dar n-o să fie (aşa cum am notat mai sus),
Nu e nicio filozofie: chiar şi exclusul e inclus.

poezie de Eduard Lupascu (29 septembrie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziar

Azi de dimineaţă, la micul dejun,
Citesc prin ziare veşti dint-un cătun...
Un grangur mai şmecher, mai trăsese-un tun,-
Financiar desigur, că doar nu-i nebun.
Ajuns peste noapte bogat şi-ncrezut,
Milionar cu-onoarea dată la rebut.
Citit-am de filme, de sport sau de vreme,
Aflând că natura, să ningă se screme,
Până într-o noapte când în fine ninse
Şi zăpada-n iarnă pe toţi îi surprinse.
Mă-ndes în fotoliu, citesc printre rânduri
Aflând cu mirare cum codrul e scânduri,
Că chiar pădurarul care îl păzea
Îl trage la gater, vânzând cherestea.
Tot omul îşi vinde casa sau o sobă,-
Cu cât mai sărman e, praful de pe tobă,
Că altceva n-are şi chiar de-ar avea,
Nu i-ar mai ajunge nici pentr-o lulea.
Altul joacă banii furaţi la ruletă,
Pierzând astfel caii de la bicicletă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farsa (Pamfletul copiilor)

Dragi copii, nu ascultaţi
Nici de mame, nici de taţi,
De rudenii, de vecini,
De cicălitori străini...
Că şi ei au fost copii
Şi făceau năzdrăvănii.

Trăgeau mâţele de coadă,
Fugăreau tot prin ogradă,
Făceau focul în coşare,
Furau ouă din cuibare,
Se târau prin bălării,
Dând iama-n bostănării.
Acum, c-au îmbătrânit,
Mintea la cap le-a venit
Şi vă docănesc mereu...
Dar voi faceţi ce zic eu...

Fiţi mai îndrăzneţi, copii,
Aruncaţi pe străzi hârtii

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!