Poezii despre filozofic
Rezultate pentru filozofic în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Poem filozofic pentru S
III
Spune, dragă prietenă, celor ce ne îmbie să râvnim la mai multe libertăți, că ne mulțumim,
pentru o clipă, cu partea care ne e dată și de nu ne-o fi trasă îndărăt și aceasta de la noi,
ne vom ruga pentru cei din dreapta și cei din stânga, ne vom ruga cu fapta,
ne vom ruga cu intrarea noastră mai blândă în aprigul veac,
ne vom ruga cu văzduhul nostru încă nepoluat și cu măicuțele de la Sucevița.
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
vin ierni
nervos
primul fulg
de parcă ar fi Columb și mai nervos
ochiul meu nu știu care pentru că am
câțiva
l-a înecat în traiectorie părăsită
până s-atingă profunzimea filozofic!
nu-i încă iarnă în acest pătrat
câinele Bobiță melancolic atârnă
privirea lui între copacii desfrunziți
și mâine
zâmbesc, și cu foarfeca plutind
a înțeles
mă apuc de lucru, vin vremuri
omătoase și-mi pun lanțuri
să nu-mi patineze ochiul, gata
nu mai tai
frunzele la
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu alte cuvinte
la robinet
curge ură
(inflația de vorbe
deflația semnificatului)
respirăm aerul interior
ca și cum cerul ar fi o pungă
ce-a mai rămas din oameni se vinde
(vând epidermele unor interfețe presetate)
și vine instalatorul de iubire
taie organele genitale care
confundate, scufundate
conceptual și chiar
filozofic - software -
fără niciun sex
iubirea devine
imposibilă
/
robinetul iarăși uns cu alte cuvinte
funcționează
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut bătrân și înțelept
nimeni nu gângurea ca mine
țipam retoric și căscam filozofic
toți mă credeau pe cuvânt
mă iubeau ca pe o minune dintr-o zi de 13
dar cu cât apăsarea idioată a gravitației
se tot lăsa pe înțelegerea mea siderală
am devenit din ce în ce mai tâmp
nu mai știu să țip întrebări deștepte
nu mai emit enunțuri axiomatice asumate
ca și cum firescul nu ar mai fi așa complicat
ba pot spune că am învățat o tăcere tristă
cu fiecare nouă diplomă agățată de tavan
iar într-o zi o să mor din prostie
mult prea tânăr ca să mai știu ceva
întors cumva la primele mele cuvinte
și nu va niciun bai
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul
Aș încerca din nou, a mia oară,
Să aflu la întrebări răspuns.
Adesea cerul serii mă-nfioară,
Parcă e un zid de nepătruns.
Mă uit năuc, tânjind spre stele,
Pe veranda casei nu am stare,
Undeva, acolo, sunt visele mele,
Între Almaach și Ursa Mare.
De mii de ani misterios și rece,
Ești o enigmă greu de descifrat
Într-o clipită viața-mi trece, tu
Șirag de perle ca un împărat!
Prea filozofic de îmi este felul,
Infinitule, o să-mi rămâi dator!
Nu voi dezlega în veci misterul
Și mă voi stinge tot neștiutor!
poezie de Alex Dospian (ianuarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem filozofic pentru S
III
Voi, dragii mei, visați pentru noi libertate, măreție și îndrăznire,
ca în lumile unde cerul e sus. Noi căutăm ceva care ni se pare
mai adânc decât libertatea. Am numit-o necesitate.
O putem numi ciobul de cer din noi.
Îi mai putem spune intrarea noastră în rost, de sine rostirea.
Ce drept la afirmare au inșii? Ce drept au popoarele, ne-am întrebat striviți sub nedreptate?
Și văzându-ne puținătatea și goliciunea ca Adam și Eva după păcat,
pentru noi după păcatul celor douăzeci de ani de neatârnare, ne-am spus:
Poate că nu avem nici un drept, poate că suntem o pășune a istoriei.
...
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem filozofic pentru S
III
Peste câte o catedrală ochii îți alunecă, o învăluie toată și apoi se ridică spre cer.
La o bisericuță pictată, în schimb, privirea ți se oprește pe un detaliu,
fie că e peștele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sfâșiase,
fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita.
Apoi privirea îți fuge de pe pictura exterioară spre iarba din jurul bisericii,
spre câțiva arbori, și se oprește acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?
Transcendentul a coborât aci, cum spunea poetul; ne e greu să mai săltăm cerul la loc,
în tării și atunci îl lăsăm așa, prăbușit în amestecul nostru de necredință și credință.
...
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem filozofic pentru S
III
Mă gândesc că de aci am putea începe, aci ne-am putea găsi învestirea
într-o lume în care toate s-au făcut și noi venim prea târziu la ospăț.
Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne biruie din toate părțile și în toate felurile,
și să ne rugăm nu numai cu inima, ca măicuțele ce pomenesc la fiecare slujbă pe ofițerul comandant vrăjmaș,
dar și cu gândul, cu înțelesurile noastre mai liniștite, cu punerea noastră mai cumpătată
în rost a lucrurilor. Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne dau mașini de calculat,
pentru cei ce ne învață să facem unități industriale care să funcționeze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutățile și toate poluările, pentru cei ce au spus: "Dumnezeu a murit".
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem filozofic pentru S
III
Fie-ți milă Doamne de cei ce te-au ucis! Te-am ucis și noi dar mai blând,
mai legănat, cum se zice pe aci. Am păstrat cioburi din Tine
și cu ele poate vom izbuti să venim în ajutorul celor care ne biruie.
Așa am putea zice. De la noi, niciodată n-a țâșnit vreo rachetă spre cer,
căci la noi cerul este foarte aproape. Totuși avem și noi minți agere de oameni
care să prindă toate măiestriile și să citească toate cărțile
sau uneori să sporească volumul cunoștințelor și aparatura tehnico-științifică
a civilizației moderne, păstrând poate un rest uman, ieșind din fluxul informațional,
și așezându-se pe malul apei ca părinții lor spre a vedea încotro duc toate acestea,
unde sunt locurile bune de descălecare sau întru ce sunt toate?
Întru ce, de vreme ce alții nu au prepoziția întru.
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clovnul filosof
Vodevil de nisip
Vă arăt și vă țip
Dune de miraje
Chipuri peisaje
Lumea-și prezintă
Șoapte ce alintă
Timpul să și-l mintă
Părând influentă
Turmă prea decentă
Prezentând corectă
Tăvăleala-n vise
Ce le vor permise
Peste jurăminte
Smoală turnată
Frescă de erată
Incepând a minte
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >