Serioase/triste despre fierar
Rezultate pentru fierar în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Acul e ascuțit de fierar; ghimpele e ascuțit de la sine.
proverbe indiene, traducere de Amita Bhose
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Bun rămas!
Erau străini. Pescari trudiți,
Cu fața suptă ca smochina.
Și-ar fi rămas tot risipiți
Ca niște maci printre căpiți,
De nu i-ar fi cules Lumina!
Erau străini. Și-ar fi rămas
Îndepărtați pe totdeauna.
Dar când acel ciudat Rabin
Schimbă la Cana apa-n vin,
Ei au simțit că toți sunt una!
De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Așa a vrut Isus cel bun
Ca-ntr-un sublim trecut comun
Să-i lege-n snop pe veșnicie!
Și-n adevăr; de-atâta har
Ce-l revărsa mereu Preaînaltul,
Simțeau pescarii-n piept un jar,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesaj
Un capilar, ieșit din picătura, spălând bob de piatră,
Ce se-nmâlește înrădăcinând un fir cât calvul puf
Și umflă, efilând sămânța cât un glob, ce părea seacă...
El știe, ca o Terră, să se împartă frunză, floare, fruct-burduf!
Și ou de gâză zămislește omidă pururi târâtoare,
Ce-și țese fir din ața-i pân' la moarte, un cuibușor
Și crizalidă naște, sparge a ei celulă pentru soare,
Ce-i face pene dintr-un voal și târâtoru-i zbor.
Și tot din oul spart, ca varul din odaie, zvârlit ca pe-o relicvă,
Șopârla de nimic devine crocodil și-un puișor erete;
Din bucățele, din la fel, este și pană, colți și tigvă
Și culori nestemate de cameleon, flamingo, ibiși, cuci, egrete.
În pântec de-un alt ou, dintr-o ciocnire fără vrăjmășie,
Se alipește corp pe corp, își face propria sa scaldă
Amfibien; ce-și pierde coadă-n cap imens de-o genealogie...
Un "eu", din tot ce-am înainte; din cotiledon, albină, broască, mamă caldă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun rămas
Erau străini. Pescari trudiți,
cu fața suptă ca smochina.
Și-ar fi rămas tot risipiți
ca niște maci printre căpiți,
de nu i-ar fi cules Lumina!
Erau străini. Și-ar fi rămas
îndepăratați pe totdeauna.
Dar când acel ciudat rabin
schimbă la Cana apa-n vin,
ei au simțit că toți sunt una!
De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Așa a vrut Isus cel bun
ca-ntr-un sublim trecut comun
să-i lege-n snop pe venicie!
Și-n adevăr, de-atâta har
ce-l revărsa mereu Prea'naltul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!