fecale

Tezele lui August...

Douăzeci de ani de libertate, douăzeci de ani de sărăcie
Douzeci de ani de aspiraţii, de trădare şi făţărnicie.
Douăzeci de ani de când poporul a permis clozetului poltic
Să-şi focalizeze masa critică şi să se transforme în elită.

Când ne bucurăm că noi sîntem stapinii ţării
Masele fecale interese îşi canalizau pe întuneric
Noi într-un avânt ieşeam în Piaţa Marii Adunări Naţionale
Neştiind ce înseamnă libertatea pusă-n slujba maselor fecale

Cică un evreu ruga la Dumnezeu, mintea noastră, ştiţi voi, de pe urmă.
Dacă Dumnezeu îl asculta, devenea şi evreimea turmă.
Oare înspre libertatea asta noi am tins- de-alinia parada militară
Spre tribuna, unde suplu raliate, dau onorul masele fecale?!!!

poezie de Iurie Osoianu (6 august 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La farmacie

În faţă la morgă
moartea cântă la orgă.
Porumbeii albi
se izbesc de porumbeii negri.
Gri e frunza de zâmbet.
Un şoşon umblă desculţ.
Zidarii rad radioul.
Mă seacă lacul cu chibrituri.
Plouă cu şosete cu dungi orizontale.
Într-un anus un nor scuipă fecale.
Noi râdem
de steaua fără sens
Busolele migrează în jupă.
Morţii în balansoare se şterg de condens.
Soarele a înfundat o conductă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beautiful people

amestec sentimental- revoluţionar.
sub un curent marin ce sapă. inima ei curge-
tuş încărcat de: peşti, păsări, delfini morti,
petrol, resturi menajere, fecale. unele
uitate anumit înauntru-capcane întinse.
şi ce face? aşteaptă un grup de salvamari?
se operează singură. n-are încotro.
ca medicul leonid rogozov.
le varsă la mal.
de vreţi să vă îmbăiaţi,
de vreţi să degustaţi sarea,
scoateţi steagul roşu din nisip.
cu mâinile ca zăpada.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpădia şi boul

Printre gunoaie, pe-o tarla pustie,
A răsărit timid o păpădie
Şi s-a întristat că-n jur, până departe,
Erau doar mărăcini şi sticle sparte.

Şi ce mirosuri grele, infernale,
De câini şi iepuri morţi, şi de fecale,
În arşiţa de foc umpleau văzduhul,
Că îi venea îndată să-şi dea duhul.

Şi s-a rugat cu foc încrezătoare,
O, Doamne, Tu mă scapă de duhoare,
Şi îngerii din ceruri îi convoacă,
Ca să mă scoţi mai repede din cloacă.

Dar, iată, sub a soarelui văpaie,
Păştea un bou bătrân printre gunoaie,
Ce neputând durerea-i să înţeleagă,
Făcu pe ea o balegă întreagă.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (1 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme de câine

gerul s-a strecurat în fiecare atom
din trupul ameţit de febră
şi soarele a făcut scrum
fluturii şi florile şi speranţele

era un vagabond aproape banal
cu barba crescută şi sură
aproape imaterial de slab
învelit în zdrenţe găurite

nemâncat de zile-ntregi
numai piele şi os
umbră şi şoapte
stătea cuprins de frigul necruţător

aşezat pe o piatră
încerca să aprindă surcelele
şi bucăţile de hârtie pline de fecale
îndesând paie cu mâinile congelate

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma de gâli

Calul e chiar în faţa mea
Trop-trop tropăind pe drum.
El se opreşte, îşi înalţă coada
Şi-şi leapădă rahatul, dum-dum.

Vacile mele se balegă în iarbă,
Curge găinaţ din găini pe orice bârnă
Şi muştele bâzâie pretutindeni,
Voioase, zburând din scârnă-n scârnă.

Oile-au ieşit din grajd şi behăie...
Trebuie să-mi ţin suflarea, e de groază,
Aceste patrupede idioate stau
Până la genunchi în căcărează.

Vă jur, în această fermă
Trăiesc toate speciile de animale
Care-şi fac siesta-n grajd şi fiecare
Dintre ele eliberează tone de fecale.

[...] Citeşte tot

poezie de Kenneth J. Miller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragere la sorţi

Şi simt că a pleca e prea devreme
Iar a mă transforma e prea târziu,
Constat prea multă iarnă în poeme
Şi ghiocei puţini în tot ce scriu,

Dar cum... când pentru bine dăm cu zarul
Şi tragem pentru dragoste la sorţi?
Am dărâmat iubirilor altarul
Şi-al urii chip l-am încrustat pe porţi.

Îmi pare existenţa o cocotă
Ce ne înşeală-n fiece apus,
Plătim cu-a lacrimei din ochi bancnotă
Iar zâmbetul e socotit intrus,

Se-aprind (din întâmplare?) catedrale,
Se trage în rafale-n zi de paşti,
Miroase omenirea a fecale
Încât îţi este greaţă să te naşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul de sticlă

oraşul s-a umplut deodată de un revărsat de bătrâni
cum dă pe-afară apa din canalizare şi inundă parcul
toţi au feţe crispate, supte, mâncate pe dinăuntru de venin
căciuli de astrahan, paltoane întoarse, mănuşi găurite de imitaţie
seamănă unii cu alţii, nişte boşorogi urâţi, încrâncenaţi în luptă
şi astăzi, întotdeauna, lupta de clasă
ascund şoapte, şuşoteli, intrigi, minciuni, în vorbe de lemn
canalul înfundat de fecale împute tot oraşul de sticlă
e o complicitate vicleană în piesa asta de teatru prost
care ascunde sângele adevărat ce strigă din morminte albastre
apartamente închisori făcute pe oasele tinerilor ucişi
de torţionarii colaboraţionişti cu drag de tortură transformaţi azi
în pensionari mizeri milogi, conştiinţe însângerate
comunişti şi securişti, turnători şi activişti, membrii
aplaudaci interesaţi ai crimelor comise pentru liniştea lor
cu mâinile murdare până la cot de sânge de intelectual
tuburi digestive primitive născute din putregaiurile pământului
ca să tacă, să nu gândească, să nu simtă, au tot primit
posturi, haine, mâncare, apartamente, cartele, frig,
şi ei au fost mulţumiţi, şi-au alungat copiii din casă

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O baladă modernă a morţii cerşetorului de sub pod

noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele oraşului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp

în cârciuma din gang fumul de ţigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,
deasupra puţinilor clienţi rămaşi
vocile tari şi răguşite umpleau aerul călduţ,
plin de un miros greu de transpiraţie

la o masă şubredă, un cerşetor îşi calcula, uşor ameţit, gurile de vodcă rămase în pahar
şi asculta cu atenţie o poveste porcoasă spusă lângă el
care nu se mai sfârşea

cerşetorul termină ultima sorbitură
după care cerşi de la o masă vecină cinşpe mii pentru încă o vodcă ieftină
despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului
din fecale macerate de om

o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghiţitură prelungă
se închise la toţi nasturii paltonului său ros până la căptuşeală
îşi aprinse o ţigară

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!