fascina

actor

Un actor este un fel de preot, care, timp de o oră sau două, poate apela la rai şi la iad pentru a fascina un grup de oameni nevinovaţi.

definiţie de Alec Guinness
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut pentru glorie şi mi se pare că Dumnezeu m-a chemat la lucruri mari. Întotdeauna am iubit ceea ce este mare, frumos... În copilărie am visat să lupt pe câmpul de bătălie. Când am început să învăţ istoria Franţei, povestirea faptelor de vitejie ale Ioanei d'Arc mă fascina; simţeam în inima mea dorinţa de a o imita.

citat clasic din Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă fascina... Aş fi vrut ca lumea să se oprească din mersul ei. Ca noaptea să nu se mai sfârşească. Nu mai voiam s-o părăsesc. Niciodată. Voiam să rămân prăbuşit în fotoliul ăla şi s-o ascult pănâ la sfârşitul lumii povestindu-şi viaţa. Voiam imposibilul. Fără să ştiu, inauguram însăşi esenţa poveştii noastre... ore suspendate, ireale, imposibil de reţinut, de îndiguit. Şi de savurat.

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nela, care nu suporta bărbaţii frumoşi, considerându-i artificioşi şi cinici, simţise din prima clipă o atracţie irezistibilă faţă de el, o fascina siguranţa cu care se mişca printre ceilalţi oameni, detaşarea şi calmul cu care privea lumea şi pe el însuşi, nimic nu părea să-l sperie şi să-l oprească din drumul lui. «Cred că ăsta-i omul care-mi trebuie, îşi spuse ea chiar în clipa in care hotărîse să plece cu el în excursie, ce noroc că mi-a apărut în cale de la început.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-a atras privirea spatele irizat al unui bondar ce stătuse pe pervaz şi care se îndrepta acum uşor spre camera lui. Corpul oval, verde cu auriu, era străbătut de două dungi fine purpurii. Îşi unduia antenele precaut pe măsură ce avansa pe picioruşele-i subţiri ca o pânză de fierăstrău, absorbit de propriu-i univers ce părea extrem de caraghios în curgerea învolburată a timpului. Cu cât îl privea mai atent, cu atât îl fascina mai mult.

Yukio Mishima în Zăpada de primăvară
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei trecătoare

Asurzitoare, strada în jurul meu urla;
Înaltă şi în doliu, durere maiestuoasă,
O tânără femeie, cu-o mină fastuoasă,
Trecea păşind agale, dantela îi sălta;

Nobilă şi agilă, cu pulpe de statuie,
Iar eu sorbeam cu ochii, ca un extravagant,
Din ochiul său, cer palid, vuind un uragan,
Dulceaţa ce fascină, plăcerea ce mistuie.

Un fulger apoi noaptea; splendoare fascinantă,
A cărei viziune m-a renăscut deodată,
Nu te voi revedea decât în veşnicie?

Departe, prea târziu, sau poate niciodată,
Căci nu ştii cine sunt, nu ştiu unde fugeai,
Pe tine te iubeam; o, tu care ştiai!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi alergau transpiraţi paparazzii cu mărgele de apă şiroind pe frunţile încreţite după fata noastră în văpaia verii cât era ziua de lungă şi drumul de prăfuit. Zâmbetul ei ingenuu, de porumbiţă îi fascina. Erau învăluiţi de miresmele îmbătătoare ale trandafirilor din părul său lung, mătăsos, dar ea nu îi privea, căci visa la Prinţul Fermecător pe care destinul i-l făgăduise. Rămăsese cu ochii aţintiţi spre turcoazul cerului la dâra albă ca vata de zahăr lăsată de un avion. Îl aştepta de pe alte meleaguri să sosească... Revistele cu chipul ei de prinţesă medievală pe copertă aveau să se vândă ca pâinea proaspăt scoasă din cuptor.

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vom avea optzeci de ani

Când vom avea optzeci de ani
Şi-n dimineţile cu soare rece vom privi pe geam,
Trecutul, vechi prieten, trecând pe lângă casa noastră,
C-un zâmbet trist îşi va aminti de noi,
Convins că l-am uitat.
O clipă se mai uită-n spate şi dispare în neant, poate nici n-a existat.
Trecutul - prieten vechi imaginar?
Când vom avea optzeci de ani
Şi-n dimineţile cu soare rece vom privi pe geam,
Viitorul, misterios necunoscut,
Ne va fascina cum un profet
Fascinează credincioşii.
Îl vom privi hipnotizaţi
Cum ne conduce spre etern şi spre speranţă
O speranţă poate moartă, precum profetul misterios
Căci de la geam vedem
Cum cade la pământ şi dispare în neant.
Viitorule - ce eşti tu, fiinţă mitică?

poezie de Clara Baiguera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!