expresiv

Sonetul 23

Cum pe o scenă bietul cabotin
Îşi uită rolul, că e temător
Iar animalul, de mânie plin,
Se moleşeşte-apoi foarte uşor.
Neîncrezător, mai uit şi eu să spun
Discursuri de iubire fel de fel
Şi singur mă iubesc, pierzând ce-i bun,
Împovărat de-acest amor rebel.
Dar cu privirea mea plină de dor,
Din piept cuvinte parcă profeţind,
Ce vrea şi recompensă şi amor
Voi fi mai expresiv decât vorbind.

O! Tu să-nveţi iubirea a citi
S-auzi cu ochii şi-nţelept vei fi.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet expresiv

trăiesc străfulgerarea voluptoasă
a dragostei cuprinsă de vibraţii
timpul devine extaz mă apasă
cu o pasiune cu bizare senzaţii.

misterul muzical care zace în mine
s-a trezit la viaţă, exultă energic
eternitatea de azur ia forme divine
adună secundele în universul magic.

melodioase ondulaţii aruncă reflexii
albastre ca marea când e liniştită
destramă tristeţea şi sumbre depresii.

prieteni mă-nconjoară şi mă simt iubită
răspândindu-mă în lume romantice expresii
sunt suflet exprimabil de ceruri păzită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că am să cad iar în abis depresiv
poruncilor divine le-am prins de seamă
şi-am dezvoltat în mine cuget persuasiv.

nu am să las speranţa să mai geamă
contemplu viaţa în ambient festiv
cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că izvorul poetic n-o să fie cursiv.

se apropie toamna cu galbenă maramă
dar eu sunt legată de cerul expresiv
şi mă încred că vremea este ca o mamă
care mă veghează cu spirit permisiv.

cu Dumnezeu în suflet nu am teamă
că am să cad iar în abis depresiv.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile chipului

nimic nu e mai expresiv ca un zâmbet siclam
e jocul fluturelui cu candoarea florii
este dansul nereidelor cu sorii
este cântecul privighitorii pe un ram.

zâmbetul este chipul diafan al iubirii
lumina de pe făţă ce precede sărutul
este chemarea soarelui când vine răsăritul
este cea mai romanţioasă expresie a firii.

conectată cu îngerul eu zilnic zâmbesc
conectată cu poeţi romantici care mă atrag
trăiesc beatitudini, timpul meu e mag
mă seduce cu surprize cu vise ce se-mplinesc.

uneori zâmbetul este un crin sălbatic
magnetizează codrul cu spirit enigmatic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin piaţa de legume - Parodie după (şi nu prea) "Când ochii mei te poartă prin lagune" de Luiza Neruţ

Te uiţi ca prostu-n piaţa de legume
Şi expresiv ca un calorifer,
Zâmbeşti la oamenii de cartier
Salutând cu aceleaşi proaste glume.

Mi-arăţi fasole pe un eşichier
Şi zâmbeşti, ştiind c-ai slăbiciune
Să băşeşti şi mort, (făcearai spume),
De juri că-n casă avem elicopter.

Apoi te-alinţi în propria-ţi duhoare
Din clociţi chiloţi cu gălbenele,
Părând că-i pictezi cu acuarele
Ca un copil din şcoal-ajutătoare.

Mahmură-i casa de băşini rebele
Din reacţia de barbotare.
Privesc şi iert când printre perdele
Şi ultima băşin-aprinsă moare.

parodie de Stelian Platon, după Luiza Neruţ (15 iulie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult

Ascult copacii – şi ei spun:
"Stai drept, dar înclină-te.
Fii tolerant şi flexibil.
Fii cinstit cu tine.
Stai singur, dar stai şi cu alţii.
Fii curajos.
Fii răbdător.
Cu timpul, vei creşte."

Ascult vântul – şi el spune:
" Respiră.
Ai grijă de tine –
de trup, de minte şi de spirit.
Fă-ţi timp.
Fii liniştit.
Ascultă-ţi inima.
Iartă."

Ascult soarele – şi el spune:
" Hrăneşte-i pe cei din jurul tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Roper, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peut-être

orice întoarcere în trecut este imorală
îmi amintesc
pajiştea pe care păşteau cei şase viţei de lapte şi tu le mângâiai corniţele
apoi vacile soarelui
împuşcate
două piane aduse în căsuţa din vârful muntelui
de-a-nspinarelea
8 km
pe drumul de arsă piatră pregătit de însuşi beethoven
ca şi cum ar fi trebuind să concerteze ori să-l întâmpine pe napoleon
în amurg
deja vu
din viena fără vină
retrăiesc un trecut profund imoral
prea bine
au dispărut numele noastre scrise pe frasin
sunt amintirea numelui tău
spuneai
şirul tău de vieţi suprapus peste vieţile mele suprapuse
aidoma

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!