estuar

Poemul III (O, întindere de pini)

O, întindere de pini, murmur al valurilor ce se sparg,
joc lent de lumini, clopot solitar,
amurg căzând în ochii tăi, păpuşă,
cochilie în care pământul cântă.

În tine cântă râurile şi sufletul meu se pierde în ele
după pofta-ţi inimii, şi-oriunde îi porunceşti.
Îndreaptă-mi calea către arcul tău de speranţă,
şi-ntr-un moment de frenezie îmi voi elibera
stolul de săgeţi.

În jurul meu zăresc o siluetă de ceaţă,
şi liniştea ta răpune clipele-mi de chin;
şi-acolo unde-mi ancorez săruturile
te regăseşti tu cu braţele de stânci, diafane,
şi setea mea îşi cere-n tine estuar.

O, vocea ta misterioasă ce iubeşte truda şi se întunecă
în crepuscul răsunător şi muribund!
Şi-astfel am zărit în profunzimea clipelor,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Africa

Un nestemat strălucitor,
Africa atotcuceritor,
Se întinde peste Oceanul Atlantic şi Indian,
Cu rubinul ei, insula Madagascar.

Nilul însufleţind Africa lor,
Învie tot, din alb-color.
Continent care este dantelat,
De animale de tot felul populat,
Lei, tigrii, elefanţi, pantere,
Animale ce spun într-un cuvânt - putere!

Cutreierând prin tropice,
Africa este propice,
Pentru toate car-există,
Accacia, baobabi e artistă.

Congo, având un debit mare,
Se revarsă în ocean printr-un estuar,
Datorită mişcărilor mareei,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Popovici
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-aşa o gaşcă de pungaşi în acest neam*

Adio scoţianului renume,
Adio străvechii noastre glorii!
Adio celticelor noastre nume,
Atât de faimoase-n ostăşeşti istorii.
Azi Sark curge vegheat de berze
Către Salway, iar Tweed către ocean,
Marcând hotarul provinciei engleze*...
E-aşa o gaşcă de pungaşi în acest neam!

Ceea ce forţa sau minciuna n-au putut supune
De-a lungul veacurilor de luptă necurmată,
A reuşit acum o mână de mişei răpune
Trădând pentru treizeci de arginţi răsplată.
N-am căzut loviţi de-oţelul englezesc în ţeastă,
Apăraţi fiind de valorile în care noi credeam,
Dar aurul englezesc a fost otrava noastră...
E-aşa o gaşcă de pungaşi în acest neam!

O, decât să fi văzut, cum am văzut,
Trădarea, vânzarea aceea care s-a comis,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Robert Burns, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!