eroism

Martie

Martie, martie, luna războaielor
De culori explozive, se schimbă hărţile,
O ţară se mută în nord, alta în sud,
Zăpezile şi ranchiunile sub soarele lui martie
s-au risipit, chipie poartă infirmierele,
unele se culcă în patul muribunzilor,
să moară fericiţi, nimfele scot înecaţii-sinucigaşi,
beţivii sunt alăptaţi de neveste cu miere/lapte,
martie, drăgăstosul martie, e o plăcere să mori
în martie, un act de eroism.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititori

Despre hidalgul smead şi stăpînit
De eroism şi gust de aventură
Se crede că - virtualitate pură -
Biblioteca nu şi-a părăsit.
Isprăvile fidelei povestiri,
Burlesc ori tragicomic încheiate,
De el, nu de Cervantes, sînt visate
Şi înţesate-s de închipuiri.
La fel mi-e soarta. Ştiu că esenţial
Şi fără moarte s-a pierdut ceva
În chiar biblioteca ce-ngropa
Povestea cu hidalgul exemplar.
Copilul fila-ntoarce grav cu-eresuri,
Visînd nedesluşite înţelesuri.

poezie de Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Determinare

îmi desfăşor destinul la modul ideal
dedic poeziei momente de excepţii
o simt în sânge, în suflet, visceral
mă învaţă să cred în frumoase concepţii.

este vocea dragostei pluteşte pe val
conştiinţa nu cunoaşte cu versul decepţii
îmi desfăşor destinul la modul ideal
dedic poeziei momente de excepţii.

adâncimi de lumină cu sclipiri de opal
mă fac să am fermecate percepţii
eroism de rezistenţă în freamăt magistral
trăiesc cu versul înzestrat cu recepţii.

îmi trăiesc destinul la modul ideal
dedic poeziei momente de excepţii.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atotcuprins egoism

Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânţă,
E-o basculare de "întâi", de competiţie acerbă
De-a " face" oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânţă.

Se înalţă pomul să umbrească mai mult să ia din vârf, din soare
Şi Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-şi astrul în eclipsă.
Călugăriţa după ce-a iubit îşi adoră amorez cu "lipsă",
Iar reuşita de nu-ţi iese, a altuia-i! Sau..."o încercare"!

Aşa multă diversitate, în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrânceşte-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvântă, sau ţipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-aşa progresul se învaţă, doar cu eroism!...

Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de "egoism"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IX (Îmbătat de pini)

Îmbătat de pini şi lungi sărutări,
ca vara conduc cea mai rapidă corabie de roze,
aplecat spre sfârşitul zilei înguste,
stăruind în trainica mea frenezie marină.

Palid şi zdrobit de apa-mi hămesită,
plutesc în mirosul acid al climei dezgolite,
încă înveşmântat în sunete amare şi cărunte
şi-ntr-o tristă coamă a ceţei dezolante.

Călit de pasiuni, călătoresc pe singurul meu val,
al lunii, al soarelui, arzând şi rece, pe neaşteptate,
liniştit în trecătoarea insulelor norocite,
albe şi dulci ca şoldurile calme.

În noaptea udă, garderoba mea de sărutări tremură
încărcată cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicând visele
şi înveninând rozele ce mă împânzesc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorarea eroului

Un chip pe care-l vezi trecând pe stradă,
O voce limpede cântând, liberă, plină de har;
Din clipa-aceea viaţa-i alta, chiar dacă nu ţi-e clar,
Se simte-n noi un fel de eroism, escaladăm o baricadă,

Punem întrebări, găsim răspunsuri, plodim plămadă,
Iluminăm credinţe, îndrăznim să fim chiar
Ceea ce ne-a făcut natura. Idolatrie care, iar şi iar,
Îndrăzneaţă, naşte eroi. Niciun fel de fraudă,

De cunoaştere căpătată-n frecuşul anilor nu-i pot lua locul,
Nu pot stinge această dorinţă feroce, neîmblânzită.
Ştim că, odată muşcat fructul râvnit, dorinţa devine trecut,
Satisfacţia moare. Rămâne şi temerea agonisită;

Chiar dacă ne părăsesc toate care ne încântă, totuşi focul
Arde – supravieţuiesc multe din cele-n care crezi şi ai crezut.

poezie de Amy Lowell, 1874 – 1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmbătată de-o ametitoare mireasma a inimii mele,
şi de calda înveşmântare a soarelui iubirii...
Mă simt la cârma celei mai frumoase corabii de roze,
În brate c-o umbra nedesluşită... dar atât de vibranda...
Plutind prin marea lumii,
sunt deseori zdrobita de apa-mi hămesită...
plutesc în plânsul greu al ţărânei dezgolite...
păşind printre sunete amare şi îmbătrânite...
Însă corabia-mi alba... calauzita de propria sete...
curge lin pe singurul meu val...
al soarelui, al iubirii, al lunii....
arzând uneori rece,
in arşiţă înecându-ma...
Despic însă cu eroism visele...
şi le înmiresmez cu rozele ce mă împânzesc...
În susul apei, mă predau în braţele valurilor...
cu sufletul zvâcnind la piept.
Si curg... viu şi agale... spre Cer....
cu umbra aceea la pieptu-mi...
în încrâncenata sete de lumina... lumina iubirii...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petit, poetul

Seminţe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, ca insectele când se încaieră –
Iambi plăpânzi treziţi de briza puternică –
În timp ce în brazi se cântă o simfonie.
Sonete, rondele, villanelles, rondeaus,
Balade contabilizate sub umbra aceloraşi vechi refrene:
Unde sunt zăpezile şi trandafirii de altădată?
Şi ce este dragostea, dacă nu o roză care se ofileşte?
Viaţa din jurul meu aici, în oraş:
Tragedie, comedie, valoare şi adevăr,
Curaj, permanenţă, eroism, ratare.
Totul la vedere, şi, Doamne, ce cărări bătute!
Pădurile veşnice, păşunile, torenţii şi fluviile
Mi-au rămas întreaga viaţă indiferente.
Sonete, rondele, villanelles,, rondeaus,
Seminţe într-o carcasă uscată, tic, tic, tic,
Tic, tic, tic, iambi piperniciţi –
Şi în vremea asta Homer şi Whitman dau năvală, fremătă prin brazi.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

-O, tu, măreţ popor, ce ai în gene eroism de dac
Cum poţi umil să rabzi tot ceea ce neghiobii-ţi fac?
Profită mulţi de-a ta credinţă, o văd ca pe-o slăbiciune
Uneori ei râd de tine, chiar de eşti la rugăciune....

-Un popor ce are în vene sânge de dac şi de roman
N-are frică nici de moarte, darămite de-un duşman
Mulţi cunosc şi ştiu prea bine că-s popor de-nvingători
Însă uneori, se pare, sunt lovit de trădători!
------------------------------------------------------
Asta este partea slabă a acestui brav popor,
Că-ntre timp, pe trupu-i sfânt, apar des cozi de topor!
Cum apar, deja se ştie, nu-i prea greu să pomenesc
Ei se vând cumva ca Iuda, trădând neamul românesc

Blestemaţi să fie aceea, ce-s lipsiţi de-orice credinţă
Şi-i aţâţă pe români, fără pic de elocinţă
Iar de au gânduri ascunse faţă de poporul meu
Nicicând n-or avea izbândă, că-i iubit de Dumnezeu!

poezie de Ionel Popa (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşeam pe punte

Ieşeam pe punte, un cântăreţ celebru
Tocmai sărise în valuri, lume, ţipete,
Rechinii se zvârcoleau lacomi, marea
Cânta cu aceeaşi voce, lângă mine, prinţesa X
Leşină în braţele mele, Doamne, ce noapte
De dragoste, ce amintiri, doar Chaplin
mă poate-nţelege. Prea scurt preludiul,
dirijorul îşi rupse în dinţi bagheta, o înghiţi,
ce mai, o chintesenţă a ruşinii, nimicul
nesecatei taine, Homer nu a fost şi noi
tot îl citim, eu încercam să aprind un foc
cu frunze umede, moarte, am încercat
să aduc dragoste acolo unde nu a existat nimic,
ce ne pasă de focul vecinului?
Avem treburi cu fiscul, cu trupul nostru,
Cu abaterile de la morală, fumăm din ignoranţă
Sau din eroism, acest poem este pentru câinele
Ce m-a descoperit în Alpi,
anonimii scriu cele mai bune poeme,
să mori asemenea unei ciocârlii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!