eminent

Critic. Totdeauna eminent. Se presupune că ştie totul, că a citit totul, că a văzut totul. Când nu vă place, numiţi-l Aristarh, sau eunuc.

Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata (1850)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fumător de pipă

Îi spuse-un doctor eminent
Că pipa îl omoară lent...
Răspunse c-un proverb străbun:
Am şi răbdare, şi tutun.

epigramă de Elis Râpeanu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten chel pe care îl deranjează părul meu

Ai zis că păru-mi abundent
E comic şi nu-s eminent.
Află, părul doar cu rost
Fuge de pe capul...!

epigramă de Teodor Groza-Delacodru din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi viţelul

Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,
În zilele noastre de soart-ajutat...
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.

Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura!
Ţine loc de multe, chiar şi de talent...
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.

Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.

Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
"Unchiule, cum mergem?" — "Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a şi resolvit".

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de Ion Luca Caragiale din Convorbiri critice, an I, nr. 1 (1 ianuarie 1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!