ecoul

Ecoul

În faţă e un perete Eu strig...
Perete! Perete!
Ecoul se întoarce...
Om! Om!
Eu strig...
Strig! Strig!
Ecoul se întoarce...
Tac! Tac!
Eu râd.
Ecoul plânge.
Apoi alerg pe coama lui şi culeg antene
Ecoul se aude în turla bisericii
cum sădeşte vibraţii în clopote
Eu strig...
Eu! Eu!
Ecoul se întoarce...
Tu!
Eu strig..
Tu! Tu!
Ecoul râde şi plânge

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizontul larg întârzie ecoul, însă îl şi amplifică. Profeţii propovăduiau în deşert. Ecoul venea după moartea lor. Dar cu ce forţă!

aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roşu" (1982)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul şi Boc

Când vorbeşte Boc
Auziţi ecoul,
Că el ţine loc...
Altul este boul.

epigramă de Florea Ştefănescu din Epigrame (mai 2000)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Sunt ecoul
a două inimi
cuibărite
în pieptul tău...

Fă-mi loc în inima ta
în a mea nu mai am loc
de tine...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul bucuriei prieteneşti este lumină, admiraţie şi frumos, iar opusul lui, ecoul răutăţilor, este otravă pentru minte, suflet şi mediu.

Valeria Mahok (14 iulie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Lăsând în urmă metropola, mergeam
spre o zonă muntoasă,
vestită pentru ecoul pe care-l produce.
Îmi şi imaginam decibelii, ce se întorceau
precum o cascadă imensă de sunete,
lovind din toate părţile,
ca un bumerang ce capătă
dimensiuni mitice.
Însă, odată ajuns la destinaţie,
fascinat de liniştea
ce mă înconjura,
n-am mai zis nimic.
M-aş fi simtit stingher.
Era o linişte atât de plăcută,
încât îmi simţeam ecoul propriului eu,
rezonând cu percepţia exteriorului.
Restul ar fi fost de prisos.

poezie de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul Grăbit şi Ecoul Răbdare

pe planeta asta-i prea
multă gălăgie
prea planetă, prea bombată
prea hoinară… şi bizară

Cine eşti tu? Mă întreabă Eu –
«Important» – ecoul ‚Grăbit’
Importanţa cea mai importantă
Cine eşti tu?
ecoul: Cine eşti tu
– aleea 4 piatra 5 stratul 968

lumina absolută este muzică –
auzi? Doar ea este muzică
Cine eşti tu… ecoul ‚Răbdare’
sunt bastardul lui Dumnezeu
nu am mamă sunt copil din flori
Floarea – Florin
Arlechina – Arlechin şi
vreau linişte

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum liliacul poate calcula distanţa până la obstacolele ce-i ies în faţă, prin ecoul ultrasunetelor emise, la fel e şi creştinul. Prin ecoul rugăciunii sale poate determina cât de aproape-i este Dumnezeu.

Cornel Stelian Popa (13 februarie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul alb

Pluteam pe o corabie albă-ntr-o seară,
aripi de păsări îmi coseau privirea,
veneam şi plecam în neuitare,
plângeam şi strigam să mă audă pământul.
Gând de mistuire am trimis adâncului,
dar ecoul nu s-a întors.
Am căzut sub pescăruşii albi,
sfârşit sub înveliş de ape,
pe rugul nerostirii.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul luminii

Iarna sună în prăpăstii ca un bucium
Desenează în cer castele bizare
Când sufletul zilei e catarg înnorat
Ca o retină de pasăre călătoare.

Pe umărul tău creşte iarba de miere
Ecoul luminii pare că era
Aerul acela deshumat din munte
Pe care cuvântul abia îl respira.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!