echitabil

Visuri

Vreau o societate nouă,
În care cartea să primeze,
Nu numai hoţi să protesteze...
Furând cu mâinile amândouă

Doresc balanţă, echitabil,
Nu comunism, săraci egali,
Conduşi de schizo' infernali...
Lozinci, cu creier incapabil!

Tânjesc jalonul de valoare
Ce-ar măsura palme bătute
Şi minţi cu suflete umplute...
Că proşti conduc şi doare, doare!

Visez c-o zi voi fi-ntr-o ţară
Dorită obcină de-o lume
Din naştere, cu-acelaşi nume,
C-o graniţă, cât tot... afară!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petiţie

Ne naştem condamnaţi la moarte
Toţi, echitabil, în sentinţă...
În fond nimic nu ne desparte;
Suntem, predestinat, nefiinţă.

Criteriul este unicat;
Ne prosternăm pe firul vieţii...
Crezând că promovând păcat,
Visăm eternul dimineţii...?!

Cu programări de subzistenţă
În simpli reproducători,
Facem doar actul de prezenţă
Şi parţial... 'n educatori.

Îndreptăţiţi la răzbunare
-Să cerem la Divin dreptate-
Am câştiga perpetuare...
De-am renunţa la rău, păcate.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partaj

Iubire de taină şi moarte,
Ce pot să-ţi mai spun despre noi,
Acum c-a venit despărţirea
Ia lumea şi-mparte-o la doi.

Urmează partajul juridic,
Urmează atacul de cord,
Se-ncaieră fraţii călare,
Eu plec către sud, tu spre nord.

A fost o minune-n oglindă
Şi ultimul zbor peste veac,
O aripă porţi în valiză,
O aripă port în rucsac.

Nu-mi trebuie martori, iubire,
Nu-mi trebuie probele, nu
Destul mi-i că-n toate acestea
Şi martor şi probă eşti tu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Heart of twenty-four carat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cranii

Nu arar, în drumurile-n rătăcire, alene
Îmi sparge liniştea voită câte-un craniu,
Sau alte oase albite; nu pure! Ca o cremene,
Ce-mi scânteiază gândurile-ntr-un periplu straniu...

Nu de umane oase mă spovedesc cuvinte
Şi nici n-am aplecarea să profanez imagini
De părinţi dezgropaţi să intre alţii-n cripte
Când mă întrebam; de suflet este-un schelet în pagini?

Mi-ajunge de traseu, în refacerile de zile,
Canini porţelanii atât de juni adese,
Ce-au fost răpuşi probabil de semeni sau eschile
Din vide răzbunări, de-ai mei... Neînţelese!

Sau sunt măsele late să pască câmpuri verzi
Şi care n-au scrâşnit să ne dea hrana-n palme..
Şi n-au avut nici ţipăt de lamele-n cirezi
Când sacrificiu a fost la sărbători cu psalme.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul

Conglomerat de elocinţă
Eruptă din imprevizibil
Schimbând infam în neputinţă...
Perdant făcându-l plauzibil.

Parcurs colinic rectilinium
Depănuşat de artificii;
E tânăr sau bătrânul Plinium...
Izvor d-extaz sau de suplicii.

Crează veşnic suferinţă
În echitabil echilibru
De-un vinovat primind sentinţă,
Câştig redând 'n egal calibru.

Trăieşte-n gol de suflet, veşnic
Ascuns sub negrul fald de robă,
Plătind ardoarea-şi ca un sfeşnic,
Iluminând nestinsă probă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impozite, biruri şi taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de ştiri

A bătut toaca, după clopot, ca vorbele de lemn pe lemn şi pe şina de fier,
s-aducă la lumină-n cald de pumn de lumânări uitarea unei vieţi neînsemnate
într-o nemaisperată ocazie de reci-aprinse "aprecieri" de un folcloric cazier,
scurt, netăgăduit, tăios de-o frază, poate nici de atât... o rece, ultimă posteritate.

(durează, comprimat cu toatele-s cutume, cam o oră, scrisă-n "eu"-n împietrire
de publicitate, poate-o ştire.)

În sală se discută într-un limbaj neînţeles de către mai mulţi importanţi călugări
sau popi sau alţi atei, puşi toţi pe căprării în parpalace negre lungi cu alb blazon,
într-o totală discordanţă despre-un cineva neinteresant, aflat într-un război cu bulgări
aruncaţi în el de-o parte şi de alta, buimăcit, mut; chiar de în faţă are-un microfon.

(şi fiind obiectul, nici măcar un subiect, din încropiri de mii de file ce legând în nesimţire,
i se decide într-o oră un verdict... de ştire)

Cu ciucuri ce căzând de pe jobenuri cu fund pătrat de pompoşi cu elevat discurs
într-o audienţă-n redingote, smokinguri sau frac -acoperind sânge prelins pe mâini-
aşteaptă ca pe o spălare laurii îngreunaţi de mult celebrele coroane, mânjitul urs
cu miere-n gesturi, după ce-a arat cu tancuri casele cu semeni ca să facă pâini.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!