domino

Domino

Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înşirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetaţi de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.

Vântul porneşte sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreţ cât ecuatorul braţelor noastre
Desface aripile zborului, iadeşuri zgâriate-n colţuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.

Munţii urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor şi de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele catolic

Acolo unde luminează soarele catolic, totul e divin,
Acolo-s chefuri mai mereu şi curge-n pahare roşul vin.
Cel puţin, aşa cred şi-aşa aud: sol la si do.
Benedicamus Domino!

poezie de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah

O Iliadă într-un joc de şah!
S-animă lemnele, lemne cad morman!
Un cal de lemn - parşivul cal troian! -
Anunţă în Cetate sumbrul crah!

Cel mai cumplit e un pion duşman
Ameninţîndu-l pe maharajah!
Cad piesele în trap fugos, ca-n Bach!
Cedează Doamna - pentru Suveran!

O! Cît voit-am ca s-o domin, o,
Partida decisivă dînd asaltul,
Dar scris e ca-n Războiul - Domino
Să rîd c-un ochi, să plîng cu celălaltul!

Decad, apoi, armiile făloase,
În săculeţul lor, cu-n son de oase!

poezie de Tudor George din almanahul "Planeta Şah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica

o pisică întreagă ieşea
dintr-o labirintică clădire
unde toată lumea e prea
ocupată să locuiască pe coridoare
pe scări sau anapoda
mulţi ascultau o creatoare de iluzii
care povestea în anumite seri de bridge
sau domino şi atrăgea în cercul ei
de influenţă mulţi tineri dereglaţi
înscrişi în asociaţii uşor absurde

pisica cu o înfăţişare foarte provizorie
stătea pe picioarele de plumb
şi mă hipnotiza, pentru ca nimic
să nu rămână nedezlegat
printre stejarii aproape seculari şi totuşi provizorii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pune virgule

E o joacă de copil să fur emoţii
şi cu mâna la ochi să trăieşti printre rânduri,
cineva te iubeşte în vis – poate chiar eu ţi-am zis
despre dragostea apărută de nicăieri,
cine vrea să trăiască în pielea mea, să iubească durerea din sân
şi golul din stomac, nu pune virgule nici spaţii nebuniei mele,
chiar dacă nu pot să strig te iubesc
te recunosc în palme când înfigi cuie şi tot ce simt e bucurie,
alerg în cerc – sunt autistul perfect
descifrez greu ce nu poate fi atins,
fac dragoste cu imaginea mea din oglindă, cu femeia aceasta imperfectă
mângâi cearcănele şi nopţile din părul ei le aşez ca piese de domino,
degetele tale pe chipul obosit şi buzele mi se deschid sărutând cerul
iarba, florile, lumina din jurul tău mi se desfac în poeme de dragoste
mă minţi că nu simţi – te mint că nu-mi eşti şi jocul acesta continuă,
primul ajunge la linia albă unde e prea târziu să te las să câştigi,
cerul cade în bolta sângerie a nopţii – eu râd de umbrele îmbrăţişate pe hârtie,
în seara asta se naşte un poem, îl vom boteza după noi
deschide ochii negri ai singurătăţii şi nimic nu va mai fi la fel.

poezie de Mihaela Roxana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil într-o secundă

Timpul e un cascador contorsionist
de la circul relativităţii,
eu sunt aici cu trupul
şi-mi simt capul ţintuit în puncte infime
la darts -
gândurile zac împrăştiate printre claxoane şi stres
iar pentru siguranţă, mi-am angajat o gardă de corp în subconştient
să-mi pună sub supraveghere minţile
pentru a le detona controlat în ritm de
Domino

Tu, oare mai ştii să vezi dincolo?
cum vântul a-nvăţat copacii să danseze?
cum frunzele ţin încă o dată să-ţi spună
că secundele nu se reportează ca la Loto?
cum liniştea pădurii şi susurul izvorului au ceva de-a face cu legile nedescoperite de omenire?

Încă am dreptul să cad la învoială cu iarba şi cerul,
încă mai am dreptul să mă adap din absolut şi să-mi spun că omenirea mai are o şansă
în ecuaţia asta globală,

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutuneria

Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(şi de l-ar şti cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi daţi spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre şi fiinţe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
şi-ncărunţindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate şi tot
pe drumul nimicului.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!