distrage

Prestidigitaţie

Prin firida de clorofilă,
Cineva prefiră niscaiva seminţe.
Viaţa încolţeşte la o licitaţie de mistere.
Un fulger exotic distrage atenţia pleoapei.
Un ştreang invizibil gâtuie lumina vertebrei.
Intempestiv şi incontrolabil,
timpul dezghioacă clipa.
Întunericul ţipă ca o bufniţă şi...
ascunde frumuseţea clandestină a tăcerii.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra cireşului

La umbra cireşului
nu mă distrage nimeni.
La umbra cireşului
Niciodată nu voi înceta să visez.
Lăsaţi-mă să mă plimb singur pe-aici
printre ceea ce niciodată n-a fost
şi fără îndoială nu va fi niciodată.

poezie de John Portelli (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulger la cină

Să nu crezi că am dorit asta.

Doar că lumina lunii mi-a distras atenţia. Chiar şi pulberea
în lumina soarelui de vară
îmi distrage atenţia. Amândouă
au fost prietenele mei, m-au cunoscut
cine am fost –
mi-au iertat aproape orice.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ne-am îmblânzit numele
în agonia primăverii
pe pieptul tău scria sens
unic
atunci umbrele nu aveau pomeţi
nici lumânările nu păreau adevărate
suflam în poze şi strigam,, va dura"
va durea, îmi tot repetai dintr-un portret oval
condu-mă spre durere
doar fumul buldozerului ne mai poate distrage atenţia

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Antoaneta

Sărută-mă fără să te gândeşti
Doar nu-i raţional ce facem
Vreau fără cap să mă iubeşti
La "ancien régime" ne-ntoarcem

Dă-mi cozonac şi toarnă-mi şi un vin
În ţară nu e pâine, frigul rage,
Rusnacii cotropesc pe un vecin,
Dar toate astea nu ne pot distrage

De-om fi ghilotinaţi pentru iubire,
I-oi spune gâdelui să fie blând
Şi ca să n-o încurce, sărăcuţul,
Să-ţi lase ţie ultimul cuvânt.

poezie de Teodor Burnar din Nu voi fi niciodată ce vreţi (iunie 2022)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătură

Am învăţat târziu în viaţă că tot ce simt eu simt pe bune
Şi m-am trezit că dau degeaba tot ce aveam mai bun pe lume.
Am înţeles târziu că-n toate e-un sentiment care se pierde
Dacă nu preţuiesc de-a-ntregul mai ales tot ce nu se vede.
Târziu am înţeles că nu am decât o singură-ncercare
Pe care dac-o dau în bară, rămân uitat în depărtare.
Am renunţat atât de simplu la ce simţeam că mă atrage
Şi m-am lăsat purtat de valuri de orice fleac ce mă distrage.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mea

Aş vrea să vii cu mine, de-ai putea,
În lumea ce mi-am construit în minte,
Să o admiri şi tu, să iei aminte,
Şi apoi să te-ntorci în lumea ta.

Vei înţelege totul şi aş vrea,
Atunci când simţi că mult prea mult
m-atrage,
Să-ncerci, cu tot ce poţi, a mă distrage
Din gândul ce mă-ndeamnă a pleca.

Ţi-am dat o hartă, ştii să mă găseşti,
Eşti singura care-ar putea să vină
În lumea care pare să-mi convină

Şi să mă scoţi, spunând cât mă iubeşti,
Că vrei să fii, pe veci, a mea regină,
Sau, poate, doar că vrei să mă-nsoţeşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Direcţii perpendiculare

nu pot să mă mai schimb,
oricum
perspectivele sunt sumbre,
nu mai poţi modela lutul asprit în
arşiţa nopţii,
fierul călit de prea multe ori
devine anxios,

în menghina ipocrită dintre ani
evenimentele se sufocă de cronicitate,
iubirile mor deliberat,
predestinările se sinucid din culpă,

un nebun întreba odată
în deşertul din mine,
de ce murim dacă iubim
şi de ce mai iubim dacă murim?

nu cred în chiromanţie
dar liniile din palmă arată mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mars rise

nimic nu ne distrage din haosul care se creează cu
fiecare lovitură de ciocan care mai îngroapă un stâlp în pământ
ca pe nişte statui de beton / torni apă pură să se cureţe singurătatea

eşti într-un film de capă şi spadă - un receptor cuplat la reţeaua neliniştilor tale

dă-mi jos praful ca de pe un telefon cu disc / ce învârte mai mult
tristeţea profundă a marţienilor în scurtele lor perioade de linişte

umbli goală prin univers acolo unde nu exista praf şi priveşti
siluetele lor lucide în oraşul înghiţind absintul din aer ca pe propriul sânge

nu mai am de dat dragoste / doar cruzime şi milă / o formă de eliberare
în spaţiul subţire dar dens care mă ajunge din spate / o formă de cuplare
al lucrurilor mecanice/ rotative care îmi învârt inima.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!