distins

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins...

Nu amărăciunea, desnădejdea, furia şi ura,
ci sângele-ţi înfrunzit şi puterea ta de iubire
te vor vindeca definitiv, Miss, de singurătate...

Numai atuncea, Miss, vei cunoaşte măsura,
când vei aprinde cu trupu-ţi zoriorii, în neştire,
când verdele-ţi din sânge va avea întâietate

Şi când te va învălui agonizant, în îmbrăţişări,
poezia supremă, cu infinitul ei de necuprins,
când îţi vor cânta sânii-ţi din gurguiele murii,

Când dorul tău va zbura peste mări şi ţări
şi când lacrimile verzui, din ochii-ţi căprii,
pe sufletul meu înserat, se vor fi prelins...

O, Miss, Dumnezeule mic, elegant şi distins!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul

un spirit adevărat
e un spirit înalt, distins, descărnat, educat
dar care
te şi sperie când
ţi-e noaptea mai dragă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marius Coge

Maestru al epigramei,
Acest neobosit umorist,
Respectat între colegi,
Intotdeauna jovial,
Un poet de valoare
Si un om de omenie...

Cu un aspect distins,
Onorează şedinţele de cenaclu,
Galant, fin, inteligent,
Elegant în vorbe şi fapte.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intensitatea neobişnuită a sidefului

nu mă mai vor copacii de-astă iarnă
s-au despuiat de lemnul dulce iar
şi mă încorsetează

dintr-o goarnă
se-anunţă evoluţii noi de greieri
în pietrele de chihlimbar

nu mă mai vor nici păsările serii
unde-au plecat, nu ştiu
abandonat
pe gulerul distins al primăverii
au îndrăznit să iasă la iveală
copiii însemnaţi din plasamente

convenţia supremă a tăcerii
şi-a unei stări de veghe permanente

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Ella

Zâmbetul în păr ţi-ai prins,
Ella... ca să nu-l mai pierzi,
Ţuca-ţi-aş ochii tăi verzi
Şi-apoi, umăru-ţi distins!

D-aia eu mă las învins,
Atuncea când mă desmierzi,
Şi, dorind ca să mă vezi,
Ella, iaca mă las prins...

Doamne, aş da mulţi dolari,
S-o aduci din Tuttlingen,
În Carpaţi, la Rovinari,

Ca să-i pun pe trup polen,
Să-i sărut sânii hoinari
Şi să trăim ca-n Eden...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Când veşnicia-ncet coboară
Sub teiul sfânt ce-l ocroteşti,
Lumina ta ne înfioară
Şi călăuză-n timp ne eşti

Şi dintre frunze ruginite
Când stelele lucesc uşor,
Răsar cuvinte amorţite
Să împlinească al tău dor,

Ai fost o lacrimă prin stele
Cu-al tău cuvânt vizionar
Şi locul tău este cu ele
La mii de ani de-acest hotar,

A ta poveste e cuvântul
Pătruns în spaţiul necuprins
Precum o stea ce-nfruntă vântul
Sub tei tu străluceşti distins!

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul timpului meu

Nepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul,
veşnic bătăios;
de-acum, mă pot numi
drept orizont de patimi,
năucit în cânt,
de sus şi până jos.

Din mine, fiecare fibră
scoate-un sunet,
fiecare vorbă
are-o rezonanţă sonoră;
cerul timpului meu
răzvrătit de tunet,
freamătă de dor,
vibrând adânc în oră.

Sufleţele,
te-nalţă distins cariatidă;

[...] Citeşte tot

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste timp

am modificat liniştea,
uimită de frunza verde.
pornirilor le-am scos goliciunea
şi instinctele primare din trăirea totală.

din pânza desenată s-a scurs închisoarea verdelui
în vopsele convulsive cu înjunghieri amoroase,
s-a distins uitarea şi apusul de sub castani.

silabele au suflat în tăciunii mocniţi
şi noaptea rotundă a strălucit rece.

plecată peste timp, fără secunde,
merg prin eclipsa şi amnezia lunii
traversând tristeţea teiului
şi clipa schelet ia formă de cruce.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

măreţiei cu priviri de vulpe
mă supun.
Sunt liber să mă las slujit
de bezna sentimentală
din ludice călătorii.
Voi fi curând monah distins
cu steaua vremelniciei
de înduioşata-mi umbră
făcând metanii prin uitare.
Nevrednic sunt de lăcomita miere
a căilor din veac,
înşelătoare.
Mă las îngenuncheat pe sâmburi
de rod putregăios la care
săbii călite-n sânge orb
de zbateri dezgustate
se asmut.
Pe creştetul despotic
al părăginirii,
cununi de spaime încurajatoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROGVAIV

Provenit din duh de trandafiri,
Roşul e culoarea marilor iubiri,
Iar Oranjul ţine de mister şi crimă,
Galbenul ne poartă căldură şi stimă,
Fiindcă, Doamne, este rupt din soare,
E suflet rotund şi înmiresmare...

Verdele cel crud e-al naturii fală,
Lumină vegetală şi pururi regală.

Albastrul distins – marele regret –
Urcă în azururi, calm şi desuet...

Emanat din roua dimineţii,
Ce alungă norii şi unda tristeţii,
Indigoul, Doamnă, e-un sărut discret...
Pe când, vai!, tristeţea-i farmec Violet!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!