diseca

Filozofii sunt mai degrabă anatomişti decât medici: disecă, dar nu vindecă.

citat clasic din Rivarol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A analiza umorul este ca şi cum ai diseca o broască. Pe puţini îi interesează, iar broasca moare în timpul acţiunii.

citat din E.B. White
Adăugat de Lorena Fota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creierul, mentalul inferior, divizează, disecă, dezagregă, este distrugătorul realităţii. El este cel care îi desparte pe oameni şi îi induce în eroare.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A analiza fermecul florilor este ca şi cum ai diseca muzica, adică a analiza unul dintre acele lucruri de care este mai bine să te bucuri, decât să încerci să le înţelegi întru totul.

citat din Henry T. Tuckerman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

Se însera
pluteam
fierbeai şi ne iubeam
într-un desen pictat cu orizonturi.
Râvneam
şi-n ziuă
ceaţa alburie
ne diseca
se-împrăştiau apusuri
vieţi cenuşii şi colbul
se-răspândeau
umplându-ne cu vise.
Ne ascundeau cometele de lucşi
şi noapte-albastră cenuşie
se-înviora
Era târziu şi -totuşi-
ni se părea
dorinţa miticului ars
mustea din luminările încinse.
Şi iar se-însufleţeau

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge...

Ninge uşor, creşte omătul de te-mpiedici,
Ninge peste republici şi biserici,
E vremea, iubita mea, din zori la asfinţit,
Să desenăm poemul dragostei fără sfârşit.

Tot ce contemplă ochiul unui pământean
Va fi acoperit de haina albă ca de un ocean,
Noi nu vom privi, vom naviga-nainte,
Sub valul de sudoare al dragostei fierbinte.

Ne vor cânta poeţii, filozofii, barzii,
Vor diseca iubirea-n a fi şi a nu fi,
Să nu ne căutaţi, plătiţi degeaba guarzii,
Noi, din alcovul secular, nu vom putea ieşi!

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kundalin

păcatul primordial îl port în chintesenţă
am muşcat şi eu din fructul oprit
şarpele înşelător face-n mine prezenţă
cu plăcerile vieţii mereu m-a ispitit.

soarbe miresmele pure ale sângelui meu
s-a încolăcit pe suflet strânge cu putere
senzaţia halucinantă am simţit-o mereu
că întruchipează gânduri, vise, mistere.

este Kundalini doarme pe inima mea
se hrăneşte cu iubire cu lumina intrinsecă
în grădina crinilor rouă dulce bea
prin pădurea de gânduri îşi face potecă.

tot universul meu să-l controleze vrea
armonia din altarul rugăciunilor disecă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De carte infiat...

Ochiul lucid al Cărţii îmi disecă
Şi îmi traduce gându-nnoitor –
Cartea îmi este înger păzitor.
Eu sunt copilul tău, Bibliotecă.

De Carte înfiat, de ea crescut,
Simt, tainic, glasul Cărţii când mă cheamă.
Cu drag, îi zic Bibliotecii mamă,
Şi pentru ea – sunt sabie şi scut.

Norocul e mereu altundeva,
Dar niciodată nu e prea departe –
Zgârcit cum este, totuşi ne împarte
Câte puţin din avuţia sa...

Când vine ziua norocoasă-a mea,
Aş vrea să cred că m-a visat o carte...

sonet de Maria Gonta (15 martie 2016)
Adăugat de Maria Gonta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

când mă veţi diseca, îmi veţi găsi inima legănându-se ca un spânzurat de ultima speranţă. să o scoateţi cu grijă din fiecare amintire, până rămân mică, mică şi încap în burtica roz a celui mai mic vierme din grădină. pentru că trebuie să crească şi el mare. iar inima, să o lăsaţi întâi să-şi recite ultima poezie. aţi putea chiar să aplaudaţi, să păreţi emoţionaţi până la lacrimi. apoi să-i daţi să sufle în lumânările de pe colivă. după petrecere, să o puneţi la presat în albumul cu poze. mereu i-a plăcut să zâmbească prosteşte în faţa morţii.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cecitate

Copleşită icoana lui Dumnezeu cu ochi de aur închişi pe la tâmple-a prelins lacrimi de mir.
Ţintuiţi-mi palma dreaptă cu lujer de crin aurit pe falanga unui cetaceu captiv.
În sfere turtite şi concentrice îmi disecă ochiul arhanghelul de-argint; nimic nu mai picură; boaba de rouă s-a zbicit pe lujerul de crin. Iar falanga s-a fărâmiţat cetaceu captiv.
Spart este ochiul până în epicentrul care nu mai aruncă arcuri de albastru curentat. Irisul verde şi auriu emite semnale doar ultraviolete. Violent s-a rupt şi sfoara ce lega ochiul de boaba creierului menită vederii.
Cetaceu captiv în cecitate...

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!