Poezii despre discerne
Rezultate pentru discerne în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Bătrâna cruce de piatră
Un om de stat e-un om de lume,
Minte cum respiră, cum bea apă.
Un ziarist imaginează minciuni
Și ți le toarnă pe gât pân' ce te-ndoapă.
Mai bine stai acasă și bea-ți berea,
Lasă-i pe vecini la vot, să se-afle-n treabă,
A spus omul în platoșă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.
Pentru că acest veac și veacul care vine
Vor sfârși într-o fundătură mare,
Nimeni nu va-întâlni vreun om fericit
Printre călătorii acestei vieți amare;
Când Nebunia merge la braț cu Eleganța
Nimeni nu discerne care-i cine și cine-i care.
A spus omul în platoșă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.
Doar actorii cărora le lipsește simțul muzical
Mă dezmeticesc cel mai lesne din plictis;
[...] Citește tot
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri ascunse
De stăm să medităm în treacăt,
Omul ascunde multe sub un lacăt,
O siguranță vrea să aibă-n minte,
Deși nimic nu duce în morminte.
Imaginea-i impune o prestanță,
În jurul lui observă ignoranță,
Intimitatea nu-i stă în cuvinte,
Romantic este, dar nu se dezminte.
Misterul conștiinței stă pitit în gând,
Posesiv, discerne ca omul flămând,
Iar gura poate încuia cu cheia,
Până rezolvarea aprinde scânteia.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și gândurile iar ne mint
Nu vezi? Tăcerea se așterne
Și gândurile iar ne mint
Că ne iubim, deși presimt,
O despărțire cum se cerne.
Că nu pot fi toate eterne,
Prea dureros doar eu o simt.
Nu vezi? Tăcerea se așterne
Și gândurile iar ne mint.
Că inima poate discerne
Când doar dezamăgiri resimt,
Cum aș putea să mai consimt
La niște simple baliverne.
Nu vezi? Tăcerea se așterne...
poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleargă...
Să nu mai rătăcești pe drum pribeagă,
Nu te gândi că-i singur, bolnav și trist,
Căci încă n-a fost abandonat de Crist
Și mersul vieții o să-l înțeleagă.
Să nu crezi în miracol, îți spun, insist:
Discerne totul cu mintea întreagă,
Analizează ce de el te leagă,
Alungă-ți din fire gândul pesimist!
Să speri acum în alte idealuri
Mai bune, care-ți mângâie ființa,
Aleargă și purifică-ți conștiința!
Nu ești o ființă suprapământeană,
Visezi la Feți-Frumoși din gri castele
În noaptea când pe cer e nor de stele...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
De ce te uiți la mine
Când eu, de fapt nu sunt!
Mi-a mai rămas în vene
Un singur hohot plâns
*
Joci teatru și mă doare
Că nu pot fi actor,
A tot înșelătoare
Privire de amor
*
Străină ești ca ziua
Ce plouă-n calendar
Umilitoare farsă,
A punctului de zar!
*
Eu, nu sunt uniformă
În blugi sau travesti,
Nu sunt măcar reformă
În care poți lovi!
*
[...] Citește tot
poezie de Stefan Băiatu (15 februarie 1993)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul atotsimțitor
Cu chip senin, de-ntindere eternă
Din mic țînut El dragostea discerne
Prin foc ce soarbe nuanțe de lucernă
Și-n sale flăcări bine se așterne.
Încet-încet văpaia lui profundă
Croiește loc mâhnitului alean
Căci de un timp ardoarea-i muribundă
Pierdută parcă-n zbucium cotidian.
în sobă, cenușa lui arzândă
Din nou așteaptă îndelung scânteia
Ce prea săracă iară se scufundă
În mări de suflet, cătând cheia.
Ajuns stingher, la capătul puterii
Privește în el cum toate i se sting
Și e cuprins de freamătul durerii
Când cel ce l-a aprins moare de frig.
poezie de Silviu Obreja (mai 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Geneză
știu că la bătrânețe sufletul e complex
discerne principii armonii de splendori
iubiri de poveste nu țin cont de sex
și bărbatul și femeia sunt cuceritori.
naturile formează prietenii pe viață
mirabile înțelepciuni rezistă la dezastre
accesul la miracole timpul ne învață
scoate în evidență energiile noastre.
planeta ne e casă, leagăn de făgăduință
ne crește, ne hrănește, ne face puternici
tot ce ne înconjoară ne e de trebuință
e școala ideală ne formează cucernici.
lucrăm la îndumnezeire supremă biruință
pentru Dumnezeu toți oamenii sunt trebnici.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc...
Privesc spre zarea îndepărtată,
Și aud cum liniștea se așterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Și văd prin versuri cum discerne.
Privesc des spre zorii dimineții,
Și aștept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieții,
De unde mă adăp cu încântare.
Privesc spre locul care o să vină,
Și observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul strălucește-n testament.
Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăiește.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbește!
poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile magiei de sărbători
Era totul în jur, grațios, plin de culoare și de magie.
Copii strigau unii la alții,
Cuprinzând lumina albastră a frumoasei zări.
Erau deschiși luminii copilăriei, vibrând în noua colecție.
Tu, erai parte din mine,
Aș vrea ca timpul meu să fie adesea luminat
Să fie atât de frumos deschis,
Creat spre a discerne intre frumos si luminos
Spre a aduce lumina în suflete și fericire
E totul relaxant, luminat,
Și tot ce văd, mă adâncește
Nu mai ating luminile
Ci doar visez, să nu pierd tot
Să nu pierd lumina sau natura...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul miresei mele
Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne,
Inelul ce-a legat a noastră soartă
Și peste timp iubirea o așterne.
Trecut-au ani și-am mai trecut de-o poartă,
La tâmple timpul clipele își cerne,
Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.
De ți-am greșit vreodată, tu mă iartă,
Căci n-am știut iubirea a discerne
Și n-oi mai rătăci pe-a vieții hartă,
Pe drumul nopților pustii și terne.
Sărut, mireasă, mâna ce îmi poartă
Simbolul sfânt, al dragostei eterne.
rondel de Florin Căprar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >