dimineata de maria giurgea

D-na Giurgea: Mai bine să zică spectatorul: "Păcat că s-a isprăvit", decât: "Uf! nu se mai isprăveşte odată!"

replici celebre din piesa de teatru Începem!, scenariu de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt dimineţi tulburi

Ioana Maria, sunt dimineţi tulburi
când ceva rău trebuie că s-a întâmplat în lume,
nori obositi şi murdari acoperă cerul
şi păsările trec prin aer, umede.

Într-o astfel de dimineaţă, Ioana Maria,
după ce toată noaptea cerul fusese sfâşiat de fulgere
şi eu de ghiare lăuntrice, ascuţite şi fără milă
am venit la tine şi ţi-am spus:
e un lucru în lume, Ioana Maria,
pe care numai tu trebuie să-l ştii
ca şi plânsul acestei dureroase dimineţi.

Tu ai ascultat, Ioana Maria,
erai atunci frumoasă şi tristă
şi plângeai încet
pentru acelaşi lucru.

Şi când am ieşit pe urmă în stradă
am aflat că prietenul nostru, aviatorul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă

În fiecare dimineaţă
mă trezesc a mirare.
În fiecare dimineaţă
fac cunoştinţă cu mine.
În fiecare dimineaţă
cafeaua are zaţ.
În fiecare dimineaţă
îmi verific amintirile.
În fiecare dimineaţă
umbra este mai grea

poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

pasărea neagră -
ceaiul de dimineaţă
fără o ceaşcă

haiku de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa! Azi vă salut mai târziu pentru că am avut treabă: Luca a făcut clătite!

perlă de Maria Grapini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt ca un soldăţel care spune în fiecare dimineaţă: Misiunea mea este viaţa.

aforism de Maria Monica Bejan
Adăugat de Maria Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca dimineaţa de azi

Ca dimineaţa de azi
fost-a vre-un om mai treaz?
Nu numai floarea şi râul
şi-acoperişu-i furat de extaz.

Chiar rnarginea-i tot mai bătrână
de ceruri şirag luminată
simte: e ţară, răspuns,
largul de lume visată.

Totul respiră, mulţumeşte-nainte.
O, ale nopţii coşmaruri,
cum fără urmă-aţi pierit.

Din strat peste strat de lumină
întunericul vostru era făurit,
care pur se dezminte.

Muzot, pe la 23 februarie 1922

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Proiecte, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ly: Ce distrat e!
Stela: Distrat doar?! Parcă-i căzut în cap! Rău de tot.
Maria: Mai mult chiar: Parcă-i drogat.
Lucian: Hei, ce tot vorbiţi despre mine, de parcă n-aş fi prezent aici, cu voi?
Maria: Păi, scuze, Luci, dar în momentul de faţă, chiar aşa eşti; absent total.
Lucian: Poftim?
Maria: Ah, Luci, poate că eşti aici, lângă noi, dar mintea ta zboară aiurea, pe undeva, doar în jurul Liei. Deci, clar, parcă eşti drogat!
Lucian: Te-am auzit, să ştii, blondo. Drogat, eu?! Cum aş putea fi drogat?
Maria: Eh, lasă, că înţelegi tu la ce mă refeream... Drogat, de Lia, evident. Şi-n sensul bun al cuvântului!
Lucian: Nu ştiam că a fi drogat poate avea şi un sens bun... Dar în cazul ăsta, ai dreptate, chiar are un sens bun.
To Kuny: Bun; deci, vă aştept pe toţi, de dimineaţă.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişează-mi gândurile

Îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii
şi nu lăsa să se scuture toţi macii verii,
strecoară-i în sân să simt în vene viaţa.

Prinde-i şi-n păr... să-mi lumineze faţa,
suferinţa a-ndepărtat strălucirea privirii,
îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii.

Presară maci pe lungul drum al neuitării,
ca petalele sângerii să descânte ceaţa,
atinge-mi buzele să le-mprumut roşeaţa,
căci s-au mătuit sub arşiţa înstrăinării.

Îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii!

rondel de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de rai

S-a topit, în grabă multă, noaptea cu a sa magie,
Lăsând visele noi, coapte, mari speranţe să ne fie.

Somnoroasă, luna-şi duse raza blândă la culcare,
învelindu-se-n năframa zilei noi, ce rostu-şi are.

Soarele s-a furişat printre nori, cu pasul fin,
Modestia lui îmi place, când pe raze e stăpân.

Răsăritu'-a curs pe gene lin, de parcă-o sărutare
Mi-a sfinţit în vene viaţa, să-mi aducă îndemnare.

Geana, din sfioasă, trece la chemări cu mult noroc,
Bună dimineaţa ziuă, hai, porneşte-al vieţii joc!

Ştiu, vei fi o zi măreaţă, după pasul ce îl ai,
Altfel nu încăpea în tine dimineaţa unui rai,

Ce-a deschis, cu bucurie, braţele să ne susţină,
ca, de suflet, să ne fie şi-amintire să rămână!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!