Poezii despre dilua
Rezultate pentru dilua în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Fără identitate
nu-ți mototoli mâinile
într-un lighean
cu apă murdară
și-n cele din urmă
să ai pretenția că ești curat
gestul ar putea dilua sensul zilei
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munte, frunză și mare
scriu o poezie din vârful
omul
copacului notează și el
numai
ce vede de acolo de sus de o mie
de ani
marea e la picioarele lui
numai
dacă acestea atârnă
destul
pe ziua preafericită de azi
clorofila
urcă în sângele dilua(n)t
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a lăsat o tăcere
s-a lăsat o tăcere uscată
un tunet era în mijlocul adâncului
tropotul calului alb avea nevoie de spațiu
năluci alergau pe tavan în spirale repezi
scriau pereții și ei se crăpau
rugăciunea de noapte se revărsa-n potop spre lumină
veșnicia privea ca o stană de piatră
supraveghind cerul să nu se dărâme
era târziu și era noapte
amăgirea stăpânise mărginirea înmiresmată-n secundele mele
beția de sânge pur a frunzei străpunse dur se dilua sub tutela lunii
tot ce există a fost și va mai fi
suntem noi înșine un joc al naturii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gol
viața continua să se deruleze
de mult se difuzase episodul final
nu mai simțeam nici măcar oboseala
exasperarea de a repeta una și aceeași temă
repetiția dilua simțurile
sentimentul primejdiei
o mână uriașă frământa vocile
amesteca trupurile
de aceea poate narcisele își pierduseră
apartenența la clasa filelor albe
portocalii înfloreau inodor
într-un manual alterat
de trecerea degetelor și a timpului
văzută dintr-un tablou
viața era cântecul monoton la flașnetă
într-o după-amiază nenumită
în care deposedați de tragic
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul Cariatidei
Contele Dracula a trecut mai devreme
lăsând în urmă un abur lejer de sânge roturier;
garguii au rânjit cu nedisimulată ironie:
rezerva sanguină e din ce în ce mai puțină.
Desigur nu-i momentul să facem mofturi
sorbim ce găsim
iar sângele albastru
îl putem dilua cu pelin.
Norii s-au înghesuit stingheriți
dintr-un colț în celălalt al cerului
roșind vinovați spre apus
iar soarele s-a aprins
într-o vâltoare
de nedescris
în manualele de astronomie modernă.
Pe un ram străbătut de sentimente ambivalente
corbul rămas văduv în urmă cu o lună,
croncănea nevermore
în cadență de ceas deșteptător
înviind din tunelul timpului
[...] Citește tot
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Dacă ați avea credință..."
(se va arunca sau nu muntele...)
nu ești decât o bocceluță plină de resturi de vise
ai aflat cu două secunde înainte de-a fi viu
nu e nimic dramatic în asta
te-a prins în plasă insomnia cuiva care a mestecat îndeajuns de multe furtuni
pentru a-și legitima respirația
șoptești afirmi urli pe toate portativele vântului
sunt
neîndoios sunt
sunt pentru că recunosc pietrele și izvoarele care urcă în ele
până la inima focului
oamenii care-și fac culcuș în coama valului
și pun clipei brățări de asfințituri
măștile pe care le-am purtat cu mândrie acum compost
unei stele prea slabe
toate s-au înfruptat din mine cândva apoi m-au uitat
cineva așteaptă să te locuiască fraudulos
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!