dezgustat

Cioara mai neagră ca niciodată

Când Dumnezeu, dezgustat de om,
S-a întors în Paradis,
Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,
S-a întors spre Eva,
Lucrurile păreau că o luaseră razna.

Dar Cioara... Cioara,
Cioara i-a adunat împreună,
Legând Paradisul şi pământul unul de celălalt –

Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,
Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.

Apoi, cerul şi pământul au plesnit la încheieturi;
Fisurile s-au transformat în cangrene şi s-au împuţit –
O oroare departe de de mântuire.

Agonia nu s-a atenuat.

Omul nu mai putea fi om, nici Dumnezeu, Dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Caută omul bogăţie
Pe pământ şi prin văzduh
Dezgustat de sărăcie,
Moare şi nu vrea să ştie
Că doar cel sărac în duh
E bogat pentru vecie.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Gabriela Borodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază rurală

E cald
Şi lacul pare o hartă de noroi...
E harta unei ţări după război,
În care - dezgustat de-atâta murdărie -
S-a sinucis şi ultimul broscoi,
Un biet şcolar cu nota 3 la geografie...

Pe malul lacului,
Un bou,
O vacă,
Un viţel
Şi-un taur
Recită Testamentul nou
Şi poezia veche, din clasele primare:
"Viitor de aur
Ţara noastră are!..."

Iar pe şoseaua comunală,
Cârciumarul,
Învăţătorul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Trăiam în tihnă rea)

Trăiam în tihna rea şi de alean
- 'nălbit şi alb mi-e sufletul şi greu -
şi dacă cineva era ocean
şi-a fost - aceea sigur am fost eu.

O, temătorul meu înotător,
singur ai fi cedat - dacă eu, val -
gingaş şi dezgustat şi trecător
nu te-aş fi ridicat la mal.

Din tine dar ce-am săvârşit?
Cum de-am uitat în cazna-mi grea,
că peşte-albastru-ai devenit,
crescut cu drag în apa mea!?

Şi cum reiau în urma-mi, greu
şi mările se plâng în cor:
O, tu, copile drag şi-al meu,
o, iartă-mă, sărman odor!

poezie de Bella Ahmadulina, traducere de Petru Jaleş
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jungla gri

Deviind din cercul lumii
De la tot ce v-aţi dorit
Doar dorinţă de avere
Pe când unii mai nimic

Ignorând fudul străbunii
Natura-ţi făcut metal
Acţionând-aţi în tăcere
Spre doar scopuşi material

Întrebată-ma-ş în ură
De ce nimeni nu ascultă
Căci privit în jur observa-ş
Ofilat-ar orice frunză

Şi privit-am prin oraşe
Totu-i de un gri murdar
Nu pot diferenţia case
De-un spital municipal

[...] Citeşte tot

poezie de Stegaru Ovidiu (7 iunie 2020)
Adăugat de Uci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat

Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat,
Şi sper, şi ard, şi-s gheaţă, şi mă cuprinde frica,
Şi-n ceruri zbor şi-n ţărnă zac pururi nemişcat;
La piept strâng lumea-ntreagă şi n-am la piept nimica.

M-a prins într-o-nchisoare făr' de zăvor la poartă;
Nici liber nu mă lasă, nici nu mă-nchide-n ea.
Nu vrea să mă ucidă Amor, nici nu mă iartă,
Nici viu nu mă doreşte, nici chinul nu mi-l ia.

N-am ochi şi văd, şi, fără de limbă, strig la cer;
Vreau moartea să m-ajungă şi-ajutoare cer;
Şi mă urăsc pe mine pe cât mi-i Ea de dragă.

Îmi place că mă doare şi vesel sunt plângând;
De viaţă şi de moarte sunt dezgustat pe rând...
Din vina ta, Madonă, mă chinui viaţa-ntreagă!

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă am

Oh, Doamne, cât mă mai iubesc,
Nu mă mai satur să mă încânt de mine;
Mă simt, m-ating, din suflet îmi zâmbesc,
Mă încred nespus, că îmi doresc doar bine.

Alerg de când mă ştiu alte dorinţe
Ce chiar de ajung mă plictisesc cu ele;
Că-mi schimb ateic fostele credinţe
Trădat naiv, sau dezgustat de rele.

Mă citesc zilnic alt insesizabil
Ridându-mi gând că s-a strâmbat oglindă
Şi-o şterg cu dosul palmei; lamentabil,
Că-i şi mai rău urât să mă surprindă...

Mă culc ca timpul să se treacă doar în file
Crezând că vis de noapte-i semn de mâine,
Tot jinduind că nesfârşite vor fi zile
Şi nu mă cruţ să-mi vând din ele pentr-o pâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia după Marin

La început lui dumnezeU îi era frică de întuneric
şi gândul că această situaţie ar putea fi psihanalizabilă
nu-i dădea pace.
Şi dUhul sfânt se plimba singur pe deasupra apelor,
dar nu vedea mare lucru.

– Să fie nişte lumină, avu un impuls creatorUL propriului
sfânT întuneric. Şi veni lumină.
Pământul îşi scoase sexul din apă şi se întoarse ruşinat
cu spatele. Atunci apele se despărţiră de uscat.

Şi dUhul sfânT îi spuse lui dumnezeU că nu este
ştiinţific ceea ce a făcut.
Atunci domnUL inventă simultan fizica
şi psihica cuantică.

Într-un târziu porumbelul nostru plecă dezgustat
de faptul că şarpele îi şoptise la ureche că nişte
vietăţi ipocrite vor face din el doar simbolul păcii.
Într-un colţ al creaţiei Marin îşi bea liniştit cafeaua

[...] Citeşte tot

poezie de Petrişor Militaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesajul lui Socrate

Închid televizorul, de ştiri sunt dezgustat
Ne mint aleşii noştri, mă simt profund trădat
Ne tot vorbesc într-una c-avem democraţie
Cu vorbele rămânem, ei ştiu doar de hoţie

De un sfert de secol ţara-i în schimbare
Poporu-n sărăcie, la ei e îmbuibare
De la o zi la alta, viaţa se-năspreşte
Corupţia blestemata, la vârf se-mpânzeşte

Şi văd cum aleşii se scuipă acum de zor
Fără a găsi soluţii pentru sărman popor
Văzând ce se-ntâmplă, îmi pun o întrebare
E corectă calea? Eu cred că-i o eroare!

Caut un răspuns,... îmi aleg o carte
Şi uite aşa, fără să vreau, dau peste Socrate!
O, câtă-nţelepciune, şi-n mod surprinzător
Supremul sacrificiu îl dă pentru popor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (7 iulie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea de colţ

***
Există pietre
ce păstrează căldură
şi una dintre pietre
sunt eu.

***
Am zidit pădurea
în toată inima mea,
înţelegând tulburarea frunzei
peste grija sufletului.

Straja ochilor stropeşte rouă.

Rodul luminii
din pântece curat
înalţă adăpost cerbilor
şi-n pustiul neumblat şi fără apă
călăuzesc corăbii.

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Floare de colţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!