Poezii despre dezbina
Rezultate pentru dezbina în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Pe oameni...
Sărăcia îi unește.
Bogăția îi dezbină.
Moartea pe toți îi primește,
Nu ține cont de doctrină.
Bine-ar fi, cât sunt în viață,
Oamenii să împlinească
Dumnezeiasca povață:
Ca frații să se iubească.
poezie de Dumitru Delcă (10 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei cu minți ascuțite
Femei cu minți ascuțite
Umblă desculțe, se prind în hora de unire
Strigă și fluieră până dezbină
Femei cu dinții de cafea
Te strigă până ce moartea va afla că vă faceți vinovați
De furtul unor suflete înghețate,
Va risipi voalul desprins al întregii națiuni.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să ne ucidem între noi
Caravana de fanatici a prostiei
In lanțuri de autobuze se-nchină
Hoției, minciunilor și mârsăviei!
Ce nu ucid ne îngroapă și ne dezbină....
In urlete de psalmuri și osanale,
Păpușarul râde de cioara în par moare!
Când ne promite mările și perlele
Storcând din lacrimi de bătrâni, sare.
Cu povești de se topesc grele zăbrele
Cu arestări la domiciliu și cărti!
In privirea copiilpr analfabeți,
Ce se bat acum cu tații și bunicele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei cu minți ascuțite
(replică la poezia "Femei cu trupul de ceară" de Lorin Cimponeriu)
Femei cu minți ascuțite
Umblă desculțe, se prind în hora de unire
Strigă și fluieră până dezbină
Femei cu dinții de cafea
Te strigă până ce moartea va afla că vă faceți vinovați
De furtul unor suflete înghețate,
Va risipi voalul desprins al întregii națiuni.
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salut
Neant, această spumă, vers
Virgin vestind doar cupa plină;
Așa sirene în lumină
Se-afundă, multe-n salt invers.
Plutim, amici, o! stol divers,
Eu de pe-acum la pupa lină,
Voi însă prora ce dezbină
Furtuni și ierni, din falnic mers;
Mă-ndeamnă-o limpede beție
Să mă ridic cu semeție
Și să trimit salutul meu
Singurătate, steiuri, stele
Spre tot ce demn a fost mereu
De alba grijă-a pânzei mele.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
O păsărică zboară lin,
Și se oprește lângă tine,
Eu c-o scrisoare te alin,
Și sper, că n-ai uitat de mine.
Mi-e dor de tine, draga mea,
Nu pot trăi, nu-mi este bine,
Mi-e dor de tine, scumpa mea,
Și inima se-aprinde în mine.
Căci eu de tine n-am uitat,
Dar soarta ne dezbină,
Iar inima eu țe-am lăsat,
Și sufletul-mi suspină.
Și când din nou ne-om întâlni,
Distruși de această despărțire,
Eu foarte fericit v-oi fi,
Că ești alături, o, a mea iubire.
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
lipit pământului
aripi
înmugurind fragile
în umilință, vor învăța
înălțimi
cât de jos e pornirea
câtă irosire, zbatere
cheamă
cerul râvnit
până acum, am găsit doar
ceea ce dezbină iubire
și oameni
ce-i unește voi știți?!
M-aș ascunde o vreme
în rănile voastre
mi-aș învăța mugurii
pulsul nevoilor voastre
apoi
aș năzui să urc
cine-mi va spune încotro-ul?!
sau nădejdea va rămâne nădejde
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să locuiască-n al tău cort...
Să locuiască-n al tău cort
Dorința de mai bine
Și-atunci putea-vei da raport
Că Tatăl te susține.
În cortul tău fă loc la har
C-aduce sărbătoare
Din el să-ți faci mărgăritar,
Să-ți fie desfătare.
În cortul tău să nu primești
Vreo stare ce dezbină
C-așa putea-vei să-nsoțești
Pe cei ce vor Lumină.
Să faci din cortul tău Betel
Să vină mulți la tine
Să fie-apoi umpluți cu zel,
Să vrea să se închine.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (5 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din Bucovina către Bucovina (de ziua Bucovinei)
E despărțită-n două Bucovina
De o fâșie ce-i adânc brăzdată
Și peste care nu se trece, iată,
Decât prin vama rece, bat-o vina!
Aceeași mămăligă-i mestecată,
La fel de aurită e făina,
Cam la aceeași oră este cina,
Dar nu e toată lumea invitată.
E trist, mâncăm la mese diferite,
Deși ne-adună Creangă, Eminescu
Ori Putna, Ștefan Vodă, Porumbescu.
Cum azi nici moartea nu ne mai dezbină
Când aburesc bucate felurite,
Poftim la masă-ntreaga Bucovină!
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
E toamnă iar și iar mă dor cocorii
Ce pleacă zgribuliți de vânt și ploi,
Săgeata lor îmi sângerează zorii
Ce i-am visat de-atâtea ori în doi.
Bucăți de jar, de lună și smaralde
Cad de pe crengi văzduhu-agonizând;
Lumina toamnei a-nceput să-mi scalde
Și sufletul și gândul, rând pe rând.
Au adunat gutuile lumină,
Ciorchinii sufletului s-au brumat,
Doar plugul rațiunii îmi dezbină
Dorințele de ce-am realizat.
Și iar te-adun, te chem de peste vreme,
Cu miezul bun cad nucile din gând;
Simt toamna în văzduh, dar nu te teme,
Am să te-aștept mereu, ca azi, oricând.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >