Poezii despre devora
Rezultate pentru devora în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Dacă nu cunoști pădurea,
În ea, nu te-aventura.
Fiarele umblând aiurea
Ușor te vor devora.
catren de Dumitru Delcă (25 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de lumină
este pământul semănat
cu negații
care ne vor devora cerul
robit dorului
de blândele ploi din aprilie
anotimpul semănat
cu germenii viselor noastre
nu vede cum fragilelor
zboruri în doi
li se usucă aripile
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
Tăcerea mea e liniștea de dinaintea tunetului
Ca la o liturghie solemnă ce stă să înceapă sub cerul mut.
Cuvintele tale sunt clopoțeii de la cădelnița diaconului
care pregătește
Momentul în care-ți voi da binecuvântarea
Lăsându-te să te cumineci din mine
În timp ce te voi devora lingându-mă pe bot de cuvintele tale
Până la două.
poezie de Marius Robu din Degeaba (14 martie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina de fabricat vise
Sunt uneori o mașină ciudată
Peste hărțile lumii plâng în neștire
Mă devoră, doamnă, păsări-amintire
Cu ochii aprinși ca o torță uitată.
Undeva, departe, morile de vânt
Ne-au măcinat clipele toate
Arde lumina e eternitate
Preschimbându-mă în Cuvânt.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semănătorul
Doamne, cum arunc sămânța,
par că sunt un Dumnezeu,
cântă omul din speranță
și eu pun virgulă. mereu.
Dacă n-ar fi fost pământul
ce îl zgârâi cu penița,
nu mai devora cuvântul,
fraza nu mușca ființa.
Și-uite, vine arendașul
ce înnoadă la cuvinte,...
Eu rămân ce-am fost, trufașul
care seamănă înainte...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
A voastră sunt
a voastră sunt și ieri și azi și mâine
spice-aromind a liniște și-a pâine,
chiar și atunci când mă zăriți aieve
intrând în ritm nestăvilit de seve
a voastră sunt secunde-nmiresmate
de roua trudei dulci pentru cetate
chiar și atunci când zorile tristeții
devoră mânzul alb al dimineții
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cotor de adevăr
Cică merele-ntr-o vreme,
Când creșteau doar în pădure,
Nu aveau de ce se teme,
Viermii se dădeau la mure,
Erau mai sofisticate
Și prin țepii lor, se pare,
A le devora pe toate
Era mare încercare,
Însă astăzi, în livadă,
Mere crude-s atacate
De ajung ele să cadă
Până la maturitate
.
Nu c-ar fi mai dulci, zemoase,
Cum vin unii și gâdesc,
Viermii au mai multe clase
.
Țepii
nu le mai priesc.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-o lume
Oamenii voștri,
Sunt șepcile care se ridică!
Restul sunt urmele mele,
În universul cenușiu...
Fiecare clipă a mea,
O aripă de condor,
Îmbrăcată cu pene de sânge,
Peste cerul de griblură și stronțiu!
Chipul pământului,
Sunt coastele mele numărabile,
De la clasa-ntâi,
iar muștele, coastele,
Nu le devoră,
De lume...
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adesea nopțile mă scol
adesea nopțile mă mai scol
ca un nebun din oră-n oră
precum un monstru ce devoră
bunătăți stropite cu alcool
dar eu am cămara goală
amețesc după provizii
că visez și-n somn guvizii
și un borș fierbinte-n oală
doar atunci când deschid ochii
mă intrigă peste toate
un sictir pe cât se poate
ca de teama babei Dochii
spuneți-mi voi ce să fac
fără greve sau zaveră
să pășesc în altă eră
dacă toate-mi pun capac?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
INDIGNAREA DE AZI
La noi triumfă iar minciuna,
La braț hoția-i este soră,
Iar legi nu respectăm niciuna,
Ne prindem cu dușmanii-n horă!
Străinii spun că ne adoră,
Iar noi, buimaci, le ținem struna
Și nu simțim cum ne devoră,
Tot mai săracă ni-e cununa.
Nici stema nu mai este stemă,
In loc de soare ne-au pus luna,
Apune nația-emblemă,
In rădăcini simțim ranchiuna.
Vă fie viața blestemată
Că ați trădat neamul și glia,
În Parlament cu toți de-odată:
"Suntem români în România!"
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >