despuiat

Diogene şi Platon

Eu, câinele - ţi-am adus ţie Platon un cocoş viu
jumulit de pene - ca să vezi cum arăţi
despuiat de orgoliu: biped, viu, fără penaj.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet ucigaş

Îmbrăţişează-mă!
I-am poruncit
pădurii.
Altfel,
cuvintele-mi
vor deveni
secure.
Atunci,
într-un tremur,
copacii
s-au despuiat
de coajă,
devenind albul
în care
mi-am împăturit
gândurile.

poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test de paternitate

Ochii mei au sărutat
Sâni de frunze crude, verzi,
Dintr-un pom ce-i azi uscat,
Şi prin care poţi să vezi
Soarele, sân despuiat,
Alăptând guri de amiezi
Al căror tată, ciudat,
Aş fi fost, dar n-am dovezi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ca o ruină eşti, ce nu dă adăpost omului pe vreme rea,
Ca o uşă dosnică eşti, ce nu poate împiedica vântul şi furtuna;
Ca un palat eşti, despuiat şi jefuit de tâlhari.
Ca o cursă eşti, ascunsă mişeleşte vederii;
Ca o amuletă eşti, ce nu e în stare să-l apere pe om;
Ca o sandală eşti, ce roade piciorul drumeţului!

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum cu zeul-Leu sunt asemuit
Şi cu flori, consacrate lui Shu, sunt acoperit.
De apele Abisului nu mai mi-e frică!
În lumea de Dincolo, preafericiţii sunt
Acei care-şi pot vedea resturile lor, pieritoare, de pe Pământ,
În binevuvântata zi când Osiris, "Zeul-cu-Inima-Oprită",
Coboară, plutind, deasupra trupului lor, de Suflet despuiat!

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşmântul

Din cântec mi-am cusut veşmânt
Înfrumoşat cu fine broderii
Descrise-n vechile mitologii
Din barbă până-n călcâi;
Smintiţii însă mi l-au luat
L-au îmbrăcat în văzul lumii
De parc-ar fi fost brodat de ei.
Cântec bun, lasă-l să fie-al lor,
E mult mai bărbăteşte aşa
Să cutreieri lumea despuiat.

poezie celebră de William Butler Yeats din Responsibilities (1914), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intensitatea neobişnuită a sidefului

nu mă mai vor copacii de-astă iarnă
s-au despuiat de lemnul dulce iar
şi mă încorsetează

dintr-o goarnă
se-anunţă evoluţii noi de greieri
în pietrele de chihlimbar

nu mă mai vor nici păsările serii
unde-au plecat, nu ştiu
abandonat
pe gulerul distins al primăverii
au îndrăznit să iasă la iveală
copiii însemnaţi din plasamente

convenţia supremă a tăcerii
şi-a unei stări de veghe permanente

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

micuţă pasăre rănită
priveşte-mă, nu-ţi fie frică
mai fă un pas spre mine doar
ţi-am pus destinul într-un zar
dar am trişat dorind să iasă
doar cifrele cu şase-şase

ascunsă-n mărul despuiat
de flori.... cu fructe încărcat
tu eşti o pasăre măiastră
şi vocea ţi-e dumnezeiască
îmi cânţi, ascult şi mult mă doare
nu eu îţi sunt rază de soare
dar te ajut aşa cum pot
iubita mea fără noroc.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzut din cer

Mă îndepărtez
despuiat de frunze
cu urechea surdă la cântecul inimii
unde locuiesc păsările
cu ciripitul plin de priviri.

Ochii adorm obosiţi
şi mâinile
caută (cu disperare) întregul.

Sunt speriat de ghearele lumii;
îmi ascund carnea sub pielea copacilor.
Îmi este cu neputinţă să înţeleg ce vor...,
şi fug.

N-am nici sânge atât de albastru,
să-şi aducă aminte că sunt
viţa unui neam
căzut din cer cu îngeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor

în spatele meu mama
păşea încet tăcută...
şopteşte numai apa
povestea ei trecută!

culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
şi soare cald răzbeşte
prin nori ca o perdea

din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriţă
şi-n ţipăt izbucnesc

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!