Poezii despre descoperita
Rezultate pentru descoperita în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Al nouălea val
Douăzeci de ani și încă puțin
De ardere și risipă,
Ca umbră mă-nalț
Dintre luminile care am fost...
Cu ochii în pământ,
În cearcăne prelungiți,
Aștept
Descoperită,
Ultimul val!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt iubirea
că s-a scămoșat și cad
pe gânduri deoarece
în gânduri o găsesc din nou
ca o magie recent descoperită
care mă fascinează
tot ce e nou la iubirea ei
mă antrenează instinctual
nu-i același refren
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuibul
Uneori, acolo sus,
descoperită de adevăr,
alunecă poteca soartei.
Creaturile molatice,
cu țipătul dogit de așteptare,
suspină-n cuiburi de lacrimi.
Haloul pământului,
acoperiș de milă vulnerabil,
pentru sămânța cerului.
Topit de durere,
globul stins visează vedenii;
culese de pe alt tărâm
Și somnul înghite în sec,
cu voluptate,
hrana care trebuia,
digerată demult...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia rămâne o taină
Femeia e o scânteie,
E un dor nemărginit.
Femeia e o zeie,
Chiar dacă din cer nu a coborât.
Femeia e un strop de rouă,
Un fir verde de iarbă.
Femeia iubește, luptă
Și tot în lumea aceasta rabdă.
Femeia e un fagure de miere,
E și un pelin.
E o dulce plăcere!
Dar și un veșnic chin.
Femeia rămâne o taină
Ce trebuie veșnic descoperită.
Și îmbrăcată în faimă,
Femeia trebuie iubită.
poezie de Vladimir Potlog (9 martie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
și acum...
și acum îți port în gând tablourile
ca într-o expoziție ambulantă
în care intru doar eu
să-ți ating sufletul
sufletul tău împrăștiat
în iarna descoperită împreună
când zăpada ne acoperise trupurile
și se întindea până la marginea lumii
când păsările uitaseră să mai plece
tu ocrotindu-le acolo sub linii multicolore
n-am să înțeleg niciodată de ce
aveau ciocurile atât de mari
și aripile întinse ca niște umbre
și ghearele...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar fericirea uită să vină
Primăvara, soarele
nu uită să încălzească.
Și nici chiar ogoarele
nu uită ca să rodească.
Primăvara, florile
nu uită să înflorească.
Și nici frunzele
nu uită să înverzească.
Copilul nu uită să crească,
nici tatăl să-îmbătrânească.
Noaptea nu uită să vină
nici ziua, în zori, senină.
Doar fericirea uită să vină,
să dea tuturor lumină.
Așteaptă undeva pitită
să fie descoperită.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva
Plimbarea fi-va împreună...
Eu înainte, iar tu după,
Fără inel, fără cunună
Și ochi te vor privi prin lupă.
Ce-o fi găsit, cum de-a iubit-o?
Vor spune fără să-nțeleagă,
Ce cauți tu aici smintito?
Lăsați-o, n-are mintea-ntreagă!
Vei fi total descoperită
Și nimeni care să te-ajute,
La ora cea nepotrivită,
Doar gânduri grele, neștiute.
Alei ca un peron de gară,
Eu înainte, iar tu după,
Tu ultima mea locatară
Din viața ce-am privit prin lupă.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O glumă descoperită la macroscop
de ce am tendința să vorbesc la per tu
cu ființe bipede ce nu știu să scrie?
tot circul acesta necesită-n grabă
o altă filosofie
dumneavoastră, stimabile,
sunteți deștept
cât timp vi se zbate puțin ochiul drept
nu, nu vă jignesc!
dimpotrivă, chiar nu!
dar cred că sunt mult prea măruntă
și limba mea cruntă
refuză tendința de a vorbi
la per tu
dumneavoastră, probabil,
priviți cum mă-nclin
perspectiva e alta
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au trecut anii
Am îmbătrânit
Mi s-au ars coatele și tălpile
am ajuns să fiu ca o năluca
necunoscută de nimeni, neîmblânzită
cu ochii sticliți
și burta flămândă
trențele, zdrențele
s-au răsfățat cândva
ca un fuior călător
pe pulpă și pe umeri
acum au căzut adânc în pământ
sunt goală
sunt descoperită
cocoloșită ca o muscă
pe o balegă strivită de copită
sunt și nu-s
sunt
cu frica și spaima
[...] Citește tot
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destăinuire
oscilațiile sufletului răbdătoare le trăiesc
privesc albastrul fantomal al înserării
luceafărul e o prezență pe care o iubesc
și valul ca o mângâiere la malul mării.
gânduri care dezgroapă vechile amintiri
spiritul copilăros ca-n prima tinerețe
freamătul vibrant al luminii-n simțiri
prima iubire descoperită cu delicatețe.
toate astea se succed în mine abundent
în inima care pompează doar iubire
nutresc ascensiunea unui vis ardent
spre marea fericire și spre împlinire.
mâini diafane cern lucruri fără precedent
urechi care ascultă a mea destăinuire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >