descinde

Cu mult timp înainte de a descinde, fiecare epocă ne ameninţă cu fericirea.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare avem din boaba timpului, de unde descinde viaţa, o parte de plăcere pe care priceperea noastră ştie s-o valorifice cât mai bine.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socotim că ideea că avem un public excelent de teatru e greşită. Publicul românesc, în genere, pare că descinde din publicul berăriilor cu scenă de varietăţi.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detergentul (definiţie)

De-l judecaţi pe îndelete,
Ce fel descinde din ştiinţă,
El scoate orice fel de pete,
Dar nu şi de pe conştiinţă!

epigramă de Mihai Cosma din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e mimozitatea fiinţei şi cea care haiduceşte trubadur printre mimoze. Viaţa femeii: patima tăcerii o descinde ca fiind o mimoză. Moartea femeii: patima zâmbetului ce nu tăgăduieşte mimozitatea fiinţei ei.

aforism de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delphi

El e cu mult mai înţelegător
şi mai rece decît noi.
Faptul că sîntem amîndoi iubindu-ne
şi faptul că mai ştie că noi ne iubim
şi ne înconjoară
e felul sinelui său de a ne ţine
şi răceala sa totală.
Faptul că ne lasă,
faptul că ne apără,
faptul că îndepărtează moartea
din jurîmprejurul nostru
descinde din înţelegerea lui totală
rece,
indiferentă.
O slavă, slavă ţie
care ne-ai uitat în viaţă!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Crăciunului

Crăciunul este revelaţia de spirit
În care îngerii ne-aprobă prin colinde
Amintindu-ne de Coconul Sfânt Preamărit
Când crugul sideral pacea lumii cuprinde.

Cu focul bucuriei şi iubirii tresărit
Care-n sublimul sufletelor se aprinde,
Crăciunul este revelaţia de spirit
În care îngerii ne-aprobă prin colinde.

Cel mai însemnat dar, de toată lumea, dorit,
Când fiecare drum, spre acasă, descinde
Şi orice suflet, cu pasul întins şi zorit,
Cu cei îndrăgiţi, reuşeşte a-l cuprinde

Într-o frumoasă revelaţie de spirit.

hipersonet de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul fermecat

Visam privind în fundul paharului cu ceai
Şi-n sticla străvezie, ca-ntr-o metempsichoză,
Eu m-am văzut pe gânduri ţinând în mână-o roză,
Subt un portic de aur cu bolta de email.

Ca un turban albastru pe cerul roz de mai,
Pe-un cer mai roz ca roza care-o ţineam în mână,
Un domn se profilează, şi-acum văd o fântână,
Spre care o caretă se-ndrumă cu alai...

În zgomote de-alămuri şi tropote de cai
A stat acum, şi iute descinde o cadână,
Lumini multicolore s-aprind şi-o albă mână
Desprinde-un văl de purpur de pe-un obraz bălai.

Scânteie doi ochi negri... şi roza mea de mai
Miroas-aşa de tare când i-o arunc... "Stăpână",
S-aude-un glas şi iată că surugiul mână
Şi nu mai văd careta... O! tu, cine erai?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază paşnică

Ce proaspată mireasmă de catină, de coajă
Şi de polen şi sevă în jur s-a risipit;
Copacul, plin de soare, îşi picură-a lui vrajă;
Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit.

Frunzişurile limpezi par creţe, moi dantele;
Şi iarba şi sămânţa şi mugurul verzui,
Cu sclipete-argintate, par verzi, mici păsărele;
Nu-i primavară numai, deşi nici vară nu-i!

Ce străluciri, ce poze de încântare pline!
Flori de migdal şi piersic, corolele clătind,
Vibrează ca o roză roire de albine,
Cu inima parfumate şi guri spre noi tânjind.

Nimic nu mişcă. Pacea-i deplină în natură!
Pe la fereste, storuri de trestii odihnesc;
Chiar gazele-n nisipuri, sub umbra de răsura,
Au ameţit de parcă, sfârşite, se topesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Anna de Noailles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai o idee

Când îţi vine ideea, ai câteva opţiuni pentru a o face reală.

Scrie-o şi rectifică-i forma.
Gândeşte-te la ea zi de zi.
Caută-i marginile precum cauzele unui râu.

După ce ideea curge, trebuie să trăieşti cu ea, ca şi cum ar descinde din tine,
sângele tău, ceasul tău vocal, de ecouri şi de cerneală.

Atunci trebuie să-i dai viaţă şi un de ce.

Creează-i parcuri, străzi de promenadă, sori de cădere versatilă.

Transpiră cu ea la virajul intens al cauzelor.

Uneori nu înţelegi de ce ţi se întâmplă multe lucruri?

De fapt, poate că ai multe proiecte intangibile.

Dar ideile sunt momente, fragmente ale memoriei pe care trebuie să le armezi

[...] Citeşte tot

poezie de Belen Aguilar Salas din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!