derutat

Malvolio: Nu sunt ţicnit, Sir Topas. Vă spun că această casă e cufundată-n întuneric.
Bufonul: Greşeşti, sonatule. Nu există întuneric mai mare decât ignoranţa, iar tu eşti chiar mai derutat decât au fost egiptenii în vremea celor zece plăgi.

replici celebre din piesa de teatru A douăsprezecea noapte, Actul IV, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1601), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanul Stottlemeyer (când se întoarce în biroul lui şi îi găseşte pe Monk şi Sharona aşteptând înăuntru): O, îmi cer scuze, credeam că ăsta e biroul meu. Da, vezi, sunt derutat pentru că numele meu e pe uşă.
Monk: Nu... nu da vina pe Sharona, căpitane.
Căpitanul Stottlemeyer: Nu intenţionez să dau vina pe Sharona. (Se uită la biroul său.) Ce s-a întâmplat aici?
Monk: Mi-am permis să fac un pic de ordine pe aici.
Căpitanul Stottlemeyer: Unde-mi sunt lucrurile?
Monk: Evident, a trebuit să arunc câteva chestii.

replici din filmul serial Monk, scenariu de Andy Breckman
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbău: Sunt dezolat... Guran a murit! Mi-am pierdut obiectul muncii!... Nu mai am pe cine să filez...
Lupoi (îngrijorat): Limbău! Vei primi un nou subiect! Ţara are probleme mai importante decât cârciuma "Cocoşul Roşu"!... Rugul aprins! Ai auzit ceva?
Limbău (trist): N-am auzit nimic! Dar, dacă trebuie, aud imediat!...
Lupoi: Am nevoie de detalii!
Limbău (derutat): Detalii?
Lupoi: Da, tovarăşe informator...
Limbău: Detalii n-am! În schimb, dacă aveţi nevoie de martori oculari, vă aduc câţi vreţi...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (tot mai agitat, arătând spre cuier): Acest judecător mă urmăreşte întruna. Servitorul Themidei, legat la ochi, cu eşarfa sa tricoloră! Orbit de viciul legii!
Trifon (derutat): Excelenţă, e doar un cuier...
Samson (grav, concentrat): Prostule! Nu te încrede în aparenţe! Învaţă să vezi şi lucruri care nu există... (Încet, arătând spre cuier.) Avem în faţă o lucrătură nouă, drăcească, a Puterii. Nu-ţi fie teamă! Este doar un judecător! O vietate ciudată, care se hrăneşte cu paragrafe. Are şapte braţe şi vrea să spargă mişcarea sindicală în patruzeci şi nouă de figuri. Pentru că în fiecare din cele şapte braţe ţine câte şapte dosare penale. (Îşi acoperă faţa cu mâna stângă.) Smulge-i roba!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Vasăzică, am încurcat-o! Adio concediu, adio Căciulata... Şi toate astea numai din cauza unor proşti... Care în loc să construiască societatea multilateral dezvoltată, pun piedici avântului revoluţionar... Mama lor de tâlhari, şi de chiaburi, şi de reacţionari şi de scursuri! (Răsfoieşte derutat dosarul). Ce detalii să găsesc eu aici? Nici urmă de puncte de vedere! Dosarul e plin de note informative... "Sursa vă informează"... "Sursa vă informează"... (Citeşte, nu tocmai cursiv): La universitatea populară, popa Andrei şi-a făcut cruce în timpul cursului de ateism ştiinţific... "Sursa vă informează"... La mănăstirea Antim, câţiva zevzeci caută împăcarea interioară prin invocarea continuă a numelui lui Iisus... (Închide brusc dosarul). Vorbe... Multe vorbe... Prea multe vorbe... Informatorii noştri sunt nepregătiţi profesional... Notează toate prostiile... Iar eu trebuie să descurc firele... Să caut puncte de vedere...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (patetic): Libertatea nu e un simplu concept... Este dreptul sfânt al neamului... Este dreptul inalienabil al naţiunii de a fi ea însăşi! Şi chiar mai mult decât atât. (Scutură violent gratiile). Cetăţeni! Rupeţi lanţurile obişnuinţei, sfărâmaţi-vă gratiile! Nici nu ştiţi ce forţe nebănuite au iepurii de casă, când ajung la guvernare! (Scutură gratiile). Tiranilor! Jos jugul asupririi! (Cu patos). Lăsaţi poporul să se ridice spre avântate culmi! A sosit vremea schimbării! Oare voi nu auziţi cum sună trâmbiţa libertăţii? (Sună telefonul de pe birou). Nu simţiţi vântul primăverii cum suflă prin birouri? Credeţi că mă tem de voi? De uniformele voastre cu ceaprazuri? (Priveşte derutat spre telefon). Eu nu cunosc frica! Pentru că eu sunt un martir al acestui neam! (Telefonul continuă să sune. Poporan îşi priveşte ceasul de la mână). Pentru bunăstarea poporului sunt gata să-mi sacrific liniştea şi o parte însemnată din economii. (Tare). Şi chiar viaţa, dacă este neapărată nevoie!...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Ştii că tata se înţelege foarte bine cu comandantul vostru?
Maria: Nu ştiu... Cu Luci?! Ce vrei să spui?
Nick: Păi, chiar Luci mi-a spus că tatăl meu i-a acordat prietenia sa, sprijinul său.
Maria: Serios?! Surprinzător... Deşi n-ar trebui să mi se pară astfel. Luci e un tip care reuşeşte să stârnească astfel de reacţii. Dar tatăl tău...
Nick: Da. I-a devenit un fel de... Domnul director de acolo, de pe Terra, care, după cum am înţeles eu, îl ajuta să treacă peste anumite momente mai dificile. Acum tata s-a oferit de bună voie să-i ia locul acelui domn, deci, i-a acordat lui Luci prietenia şi sprijinul său.
Maria: Ca să vezi...
Nick: În plus, pe drum spre nava voastră, mă gândeam chiar să-i spun totuşi câte ceva colegului tău, comandantul misiunii. Nu chiar tot ce ştiu, dar o bună parte din adevăr.
Maria: Adevărat, iubitule? Ai fi făcut asta?
Nick: Da. Sau nu... Nu ştiu. Eram derutat. Nu ştiam dacă ar fi bine să-i spun ceva, doar îi promisesem tatălui meu că voi păstra în continuare tăcerea. Însă dacă nu vă găseam îmbrăţişaţi şi m-ar fi întrebat ceva în acest sens, cred că i-aş fi spus, totuşi... Oricum, dacă i-aş fi spus ceva, nu i-aş fi spus totul, ci doar ceva foarte vag, sau...
Maria: Încă nu e prea târziu. I-ai putea încă spune.
Nick: Nu, acum nu, n-aş mai putea, deşi... Vezi tu, şi mie mi-e greu. Adică, aş vrea foarte mult ca ei să ştie că sunt la fel ca voi, că sunt de-al vostru, să ne putem bucura toţi, împreună, de faptul că ne-am regăsit, dar... Nu! Acum nu! Chiar nu mai pot! Te rog, înţelege-mă! Să încercăm să-i facem pe plac tatălui meu, în continuare. Cel puţin deocamdată.
Maria: Bine, voi încerca şi eu. Însă nu te asigur că voi şi reuşi acest lucru. Dacă vreunul dintre ei mă va întreba ceva în acest sens, nu ştiu dacă mă voi putea abţine. Serios, nu ştiu... Sper să nu mă întrebe.
Nick: Te înţeleg. Oricum, se pare că tot tatăl meu a câştigat şi de data aceasta.
Maria: Aşa e, se pare... Sper că într-adevăr va discuta cât mai curând cu Luci, deşi nu ştim ce îi va spune, însă sper că va reuşi să-l convingă măcar să nu insiste asupra subiectului, o perioadă. Ceea ce ar putea reuşi, de moment ce spui că se înţeleg atât de bine amândoi. Luci era foarte apropiat de domnul director, îi era un bun prieten, iar dacă tatăl tău a preluat rolul dânsului în viaţa lui, înseamnă că au devenit apropiaţi, deci, se înţeleg.
Nick: Aşa sper şi eu...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!