dement

ambiţie

Ambiţia este un drog: cel ce i-a dat de gust devine un dement potenţial.

definiţie celebră de Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria se repetă

Am suferit în comunism
Din cauza unui dement;
Astăzi, în "capitalism"
Avem sute-n parlament.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret, în oglindă

Poftim sarea şi piperul!
Vrei şi alte condimente?
Pot să-ţi dau. Te ţine flerul?
N-ai să ţipi: Doamne, ce dement e!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsneşte!

o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viaţa
dar prima dată o să-ţi rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simţi
toţi dumnezeii
dement de vii ai iubirii

sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă şi sunt
mereu prea departe de tine

doar oamenii tac cu obstinaţie
chiar din ambiţie
aşa
ca să îţi minimalizeze apropierea

iată motivul pentru care se vine
se simte

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry Falk: Dobel, eşti dement!
David Dobel: Da, aşa ziceau în Germania. Ştii că în Germania existau grupuri numite "Evreii pentru Hitler". Se amăgeau singuri crezând că ar fi un lider potrivit. Au avut încredere într-un şofer de autobuz dezbrăcat; niciodată să nu te încrezi într-un şofer de autobuz dezbrăcat.

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

E absolut obligatoriu şi Codul penal prevede treaba asta, să nu pedepseşti pentru o aşa-zisă crimă un bolnav mental. Dacă el e dement, degeaba îl bagi în puşcărie. Închisoarea are un caracter corectiv, de îndreptare. Nu ai ce să corectezi aici. Prin urmare, dacă nu e discernământ, el trebuie să stea într-o instituţie specială, nu în puşcărie. Aceasta este legătura între discernământ şi boala mentală.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (20 august 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Securitatea ceauşistă a fost - ca şi Ceauşeştii, de altfel - o elită pe dos, satanică; concurează astăzi nu numai la premiul pentru cel mai bestial serviciu secret din lume, dar şi la acela mult râvnit de cel mai stupid serviciu de aşa-zisă inteligenţă din univers... Am avut zilele trecute dovada prostiei lor: în loc să fi dat o minimă dovadă de inteligenţă, răsturnându-l pe Ceauşescu nu acum zece ani, când ar fi trebuit, dar măcar acum două-trei luni, au preferat să piară împreună cu Führer-ul lor dement.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeam chiar că o să devin beţiv, pentru că îmi plăceau starea de inconştienţă şi orgoliul dement al beţivului. La Răşinari, unde reveneam în vacanţe, admiram enorm beţivii clasici, care erau beţi în fiecare zi. Era mai ales unul, care umbla însoţit de un violonist şi care fluiera şi cânta tot timpul. Ăsta e singurul tip interesant din tot satul, gândeam eu, singurul tip care a priceput, care şi-a dat seama. Toată lumea era la câmp, toată lumea făcea ceva, şi el, singurul, se distra.

Emil Cioran în conversaţie cu Gabriel Liiceanu (1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace lumilor

Prin puterea mea, a ta
Prin puterea lor, ei vor
Să conducă ce-a ramas
Să conducă acest lăcaş,
Alţi mor şi se jertfesc
Pentru cei care-i iubesc
Alţi înjură şi te fură
Iar majoritatea-n îndură
Să accepte ce fac ei
Chiar din textu' apocalipsei
Chiar de scrie-n testament
Arătând te fac dement,
Pentru ceea ce toţi ştim
Că realitatea e venin,
Îmi doresc ceea ce mulţi vor
Pace lumii, lumilor
Pace vouă, pace lor
Pace, pace tuturor

poezie de Florin Dumitru
Adăugat de Florin Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă

Când viaţa lor de viaţa ta se leagă
şi când priveşti spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu eşti, şi nu-ţi convine
că ochii văd în sinea-ţi lumea-ntreagă.

Priveşti în jos, în sus, şi ţi-e ruşine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
şi-ai vrea să uiţi că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.

Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
şi-arunci în ei durerea cu piciorul

deşi îi simţi, îi crezi, şi-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
şi-odat' cu el şi animalul moare.

sonet de Ionuţ Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!