decola

Aspiraţiile nu pot decola cu aripi de împrumut.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloanţele nu pot decola decât din întuneric.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

Cel mai interesant
va fi desigur
când vom decola
ca exponenţi zburători
spre alte lumini
în lumi intergalactice
instant şi oportun
şi asta mai rapid
cât ne îngăduie îngerii
dacă nu decolăm
există pericolul iminent
să se aleagă praful
de fiecare paragraf
al vieţii viitoare.

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babilon cu neon şi lapte de tată

nu stau în picioare
grădinle suspendate vor decola
în luminile
artificiale cu arbori
şi flori cu păsări şi fluturi (?!) cu basca
din frunze scăzute a
grădinarului
refugiat politic la sânul îngăduinţei
în lumea săracă
dar bine h
rănită a lui avraam –
bătrânul cu inimă de copil
sub cuţit liniştit
din canaan

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în vise

Am trăit momente inexplicabile
m-am pomenit deslipindu-mă
de pământ
în timp ce mergeam pe stradă
ridicându-mă sub bolta cerului
deasupra caselor

m-a cuprins teama
şi am coborât printre oameni
ce mă priveau uimiţi
uimit eram şi eu de mine
dar mi-am dat seama
că pot învinge atracţia pământului
şi mă pot deslipi de forţa lui
ridicându-mă spre cer

am prins curaj
şi le arătam oamenilor
că mă pot înălţa
supunând legile gravitaţiei

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna lui Orfeu

.. Trenul se puse în mişcare, contemplam din cupeu
Cum aleargă înapoi: halte, poduri, salcâmi.
Alergam şi eu, ca stâlpii de telegraf, înapoi,
Înapoi spre tine, văzându-te în gară,
Prin tufişurile aprinse de soarele roşu,
Prin ploaia ce-şi vărsa lacrimile pe geam.

... Avionul decolă în azurul grozav
Şi oraşul aţipi, ca o turmă lângă ape.

Zbura avionul, dar parcă nu zbura
Pe deasupra troienelor albe, de calcar,
Îngheţase soarele pe aripile lui,
De unde tu-mi fluturai cu batista.

... Vaporul ieşi în larg, elegant,
Din ceaţă se tânguiau pescăruşii.

Ţărmul se clătina, alungit,
Buiau talazurile negre la proră.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de George Meniuc (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri la cote înalte

La Starea Civilă sau în faţa Altarului,
O Evă a zilelor noastre şi un nou Adam,
Se pregătesc a decola spre roua-cerului
Ducând cu ei două inele şi-un caiet-program.

Căsătoria-i avionul făcut pentru zbor...
Conştienţi ei sunt că vor fi şi momente de risc
Că Iubirea-i a lor roată şi inelul Tabor,
Adam e pilotul, al încrederii obelisc.

Credeţi în el, Iubirea duce la fericire
Iar fii de vor veni, ai navei pasageri vor fi.
Viaţa lor depinde de-a voastră învrednicire,
Fiţi prudenţi dar zburaţi lejeri, în cerc să fiţi hi-fi.

Uneori, în zboruri se va întâmpla să simţiţi
Turbulenţe, în gol de aer să cădeţi răniţi,
La sol să vă întoarceţi speriaţi şi obosiţi,
De o noua plecare cu calm să vă pregătiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!