Serioase/triste despre dantela
Rezultate pentru dantela în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Dantela bizară
N-am să-ți spun despre destrămarea
ce mă cuprinde după zile de dor.
Cărare în derivă, ceas umilit fără preț.
Înfrigurată am să-ți arăt, de departe
hoțul de aripi,
ochiul ce n-a plâns
nici măcar bucurându-se
în oglinzile roz ale răsăritului.
Să nu fii iubitor de paradă
când fulgerul lovește
inima înflorită a pomilor.
Vorbele ce mi le dărui
le-adun într-o dantelă bizară
peste pragul cu lună.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin foi de gorun
se stecoară zorile
ca-ntr-o dantelă
haiku de Gabriela Gențiana Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku și tanka (2012)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata, subțiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc și cu o mare coleretă de dantelă pe umeri, îi întinse cu franchețe un braț gol și delicat.
citat celebru din romanul Enigma Otiliei, 1 de George Călinescu (1938)
Adăugat de Negroiu Letiția
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis alb
As vrea cu tine sa ma duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Cand gheata marii clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.
Desfasurand culorile-i spectrale,
S-ar inalta deasupra noastra ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpura, de aur si smarald.
(...)
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina urca peste coamele munților ca o dantelă de pace, care se destramă la cea mai delicată adiere, iar fâșiile perforate și viorii căutau în curgerea lor grandioasă să se unească cu lumea... Dincolo de acest orizont impozant, imaginar, aproape de noi, în noi, exista altul. Și acela din noi se pierdea într-un voal vaporos de impresii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aplicând principiul strămoșesc "vara - sanie și iarna - caleașcă", femeia elegantă, însă cu spirit antreprenorial, deci chibzuită, își cumpără sau își confecționează iarna rochii de catifea, stofă și lână, iar vara - din mătase, dantelă și satin.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pe urmele luminii
m-ai găsit strigăt în noapte
și-ți doreai să faci
din lacrimi de lumină
pe obrazul de șoapte
împăcare
m-ai văzut omul din pete
ce va să vadă dantela
din pânza așternută
trăirilor descătușate le-ai dat
necuprinsul
m-ai așezat lumină peste noi
acoperind trupurile cu ea
ne-am îndrăgostit de mâine
între trup și suflet
împlinirea.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferință
În turle părăsite din biserici
Plâng îngeri buni
Goniți de prin altare.
Iar cei ce-l caută pe Domnul
Sunt prigoniți atât de tare!
Sufletul meu, dantelă fina
Țesută de îngeri, purtată pe nori,
De ce -l aruncați azi în tină?
De ce-l aruncați în noroi?
Drumul e lung, crucea e mare,
Mai am puțin si ajung la liman.
Deschide-mi, Doamne, ușa la care
Am plâns si-am batut an de an.
poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (25 octombrie 2006)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă simt iubită pentru mine însămi, pentru sinele meu interior, pentru fiecare cuvânt pe care-l scriu, pentru timiditățile, tristețile, luptele, defectele, fragilitățile mele. În fiecare zi spun că nu-l pot iubi mai mult și în fiecare zi descopăr în mine mai multă dragoste pentru el. Ce pot să fac cu fericirea mea? Cum pot s-o păstrez? Îmi vine să îngenunchez pe când cade asupra mea precum ploaia, să-i adun stropii în dantelă și mătase și să-i lipesc din nou de mine.
Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfaturi
I
Cu pipa-nvăluită de-a fumului dantelă,
Privește cum se naște poemul diafan,
Apoi, după-amiază, stând rezemat de-o stelă,
Ascultă-n crâng cum cântă din nai divinul Pan.
II
La adăpost de vară sub falnicul castan,
Spre-a da culoare clipei, de griji când se golește,
Ascultă-n timp ce vinul în cupă se topește,
Cum cloncăne carafa ca un bătrân curcan.
III
Acum, după o noapte de trudnică migală
A versului, la ora când lămpile apun,
Coboară în grădină: crini, albi și galbeni pun
O pajiște de stele-n a dimineții poală.
poezie clasică de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >