dansatoare

Calc ca o dansatoare pe sârmă

Calc ca o dansatoare pe sârmă,
Cu un copil în fiecare mână.
Pentru echilibru.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plouă cu dansatoare în cabaretul minţii
Iar pleoapele-şi ridică fusta lor
cu dinţii strânşi mi se holbează dinţii
în inima din mine
dormitor...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Merg să îmi scutur picioarele
de vise
merg
merg să mă scutur de pijamalele evazate
de somnul căscat printre scaieţi
să îmi duc mersul la tobe
să bată ultima
lui dansatoare la colţul gurii cu o buză

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare bucată

de carne de-a ta
îmi lasă un gol
în stomacul prins la spate
de coloana infinită
privirea mea
îţi viola cu nesaţ
formele de lebădă dansatoare
te-aş îmbrăţişa bucată
cu bucată de carne fragedă
de statuie ateniană
realizată într-un laborator clandestin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îndrăgostit

de o dansatoare de flamenco
sub cerul sidefat s-aprinde
un jar din inimă urcă în ochii
albaştri spre ea îi îndrept
apoi fac şi primul pas în ritm
nebun andaluz am greşit
rămân înlănţuit pe veci
de trupul ce dansează îndrăcit
îmbrăţişarea ei mă duce-n iad
iar buzele ei roşu carmin
suflă în vântul ce mă strânge
cenuşa iubirii se risipeşte
în ritmul castanietelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şurubul

pe care îl strâng mă doare
cu cheia fixă îl agresez
după o zi de muncă
strâng tare cu duşmănia
o
mului muritor faţă de fierul ne
muritor fără sânge fără nervi
piu
liţa se învârte uşor
este ca o dansatoare la bară
se roteşte se roteşte şăgalnic
o
amin
tire mă face să lăcrimez
voi trece la circuitul electric
mai strâng un şurub
la
u
mărul stâng (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubito, zarea cum ardea!
Treceau pe stradă soldăţei.
Murind, îmi spuse mama mea:
"Azi straie băieţeşti să-ţi iei!

Au soarta-n mână băieţaşii
Dar alta-i a fetiţei parte:
Nu treci - cât de sprinţari ţi-s paşii -
De inimioară mai departe."

Ea cugeta, cânta soldatul,
Dar până-a nu simţi că moare,
Se zbănţui sub dânsa patul:
Fusese-n viaţă dansatoare!

... Şi dacă inimile rupte
Se cos fără lecuitor,
Ai cap - cu inima să lupte -
Şi pentru cap, oricând - topor.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (iunie 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ovăz sălbatic

În fiecare zi văd prin fereastră
porumbeii de pe ulucii acoperişului vecin – bărbătuşii,
prinşi în mareele dorinţei, sunt nişte giroscoape dansatoare.

Săptămâna trecută a sosit o străină printre ei – albă ca neaua,
o porumbiţă îmbufnată, din cele cu coada evantai,
un fel de May West în mişcarea femeilor cooperatiste, Women Guild.
Ce ocheade, ce gângurit, ce
piruete nebune, ce impuls de răsucit mustăţi
pentru a ucide inimi!

Celelalte porumbiţe – nu trebuie să fii una din ele
pentru a şti
exact ce gândesc – pretindeau
că, de fapt, ea nu era acolo
şi continuau cu îndemnare să facă ceea ce fac
porumbiţele când tricotează.

poezie de Norman MacCaig, din "Omul aflat în poziţia mea", 1 din Din "Omul aflat în poziţia mea", 1969, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopote!

Bat clopotele nopţii
Se aud zarurile vieţii
Şi jocul la ruletă.
O dansatoare dansează la bară
Dansul câştigului şi speranţei,
Viaţa aleargă-n noapte
După liniştea somnului,
Se strecoară pe gaura cheii
Suflând picătura vieţii în ea.
Zăngănesc lacătele
A închis şi deschis,
Poarta nopţii sau a vieţii.
Bat clopotele, se aud ceasurile
Bimbangul soseşte
Şi orologiul ne trezeşte.
Când Bimbangul nopţii soseşte
"Sunt aici trimis de Dumnezeu
Să mai curăţ lumea
Ca să fie mai bună,
Să stea pe o rază de vise."

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XVIII

Dansatoare, tu strămutare
a tot ce sortit e să piară, ofrandă;
vârtej, cel din urmă pom, creşti din mişcare,
domneşti peste vreme, zbor prins în ghirlandă!

N-a înflorit peste freamăt, deodată,
peste vârfu-i, tăcerea? Deasupra, nu-l învăluiai?
Sus, nu soare era, nici vară, ci nemăsurata
arşiţă pe care-n nepreget o desfăşurai...

Doar roade purta, roade, copacul, extazul.
Nu-i oare molcomă roadă: ulciorul
vărgat, pârg deplin, dar mai pârguit nu e vasul?

Că-n limpezi icoane păstrează tiparul
pe care bezna sprâncenelor tale, fiorul,
pânze desprinse, sucind scrise tot harul?

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!