cupe

În cupe cu opium

În cupe cu opium
ajutaţi-mă
să-mi spăl visele

să plămădesc
un ultim poem

dezmăţ de cuvinte
sub a gramaticii
dulce îngăduinţă.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi cupa şi ulciorul! Să bem fermecătoare
Făptura plămădită din rouă şi eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe şi ulcioare?

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O-nchipuire-i lumea din năluciri şi fum!
Un loc pe scenă vrea fiecare să ocupe...
Tu află adevărul din năluciri de cupe:
Că totul pendulează între miraj şi scrum!

catren de Omar Khayyam, traducere de Al. Colorian
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simpozion

Tocmai în zori se sfârşi acel chef.
Nu mai aveam nici un picur în cupe.
Era plină doar amfora grea de sidef,
Dar nici unul din noi nu ştia s-o destupe.

Şi veni-n zbor paharnicul morţii din cer
Şi-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dată.
Vinul negru din ea curse-n cupe sever
Şi băurăm şi amfora-aceea mai toată.

Istoviţi, prăbuşiţi pe înaltele trepte,
N-am mai fost dup-aceea în stare să bem.
Dar paharnicul morţii, deprins să aştepte,
Aştepta sus, pe-un soclu, tăcut şi solemn.

În grădină păleau cupidonii de piatră
Şi ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau.
Băutura pesemne era fermecată
Căci în juru-ne toţi, rând pe rând, adormeau.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Când orice se vinde,
Când orice e marfă -
Trezeşte un sunet bătrân
Din antica harfă.

Din cupe, vin de uitare,
Fie-a virtuţii eşarfă -
Trezeşte un cântec bătrân
Din antica harfă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atac

Toamna descărnată scurmă-n puşcării.

Tulbure pe suflet burniţa se cerne
pieptul îşi aprinde stinsele caverne.

Petele de sânge în infirmerii
parc-ar pune frunze ruginite-n perne,
parcă, pe cearşafuri, trandafiri târzii.

Poate chiar la noapte, fraţii mei pustii,
când afară vinul suferă-n taverne,
vom porni lunateci pe poteci eterne
să ciocnim cu sfinţii cupe străvezii.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţeles

Trăind departe de succes,
De glorie şi de avere,
În nesfârşita ta durere
Ai fost al muzelor ales.

În ale vieţii triste-nfrângeri
Cu fiere toţi te-au adăpat,
Dar plânsul tău l-au adunat
În cupe pure albii îngeri.

Contemporanii-au pus nevroze
În fruntea ta, au pus şi spini,
Dar tu, cu ochii mari, senini,
Vedeai în visu-ţi numai roze.

Prin viaţa neagră ai purces
Purtând în sus melancolia,
Visarea-adâncă şi mândria
De-a trece-n lume nenţeles.

poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu capul în nori

M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aş mai vrea un pic.

Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aş putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.

Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.

Devin fără să vreau, subit,
Un ameţit cu capu-n nori
Şi deşi singuri au venit,
Eu cred că zbor... şi am fiori.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi mi-e dor de tine

În fiecare zi mi-e dor de tine,
Şi-n fiecare ceas mi-e dor de noi,
În fiecare clipă, de-amândoi.
Păstrăm speranţa vremii care vine,

Nerăzvrătind tăcerile din noi;
Şi ascultăm de şoaptele divine
Sorbind din cupe de iubire pline,
Când plâng duios viorile din ploi.

Cu chip senin şi inima curată,
N-am a mă teme astăzi de nimic.
De voi păşi în templul tău vreodată
Voi strânge-n mine dorul, pic cu pic -
Port în priviri tăcerea-nrourată
Când spre lumina ta eu mă ridic.

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum vă spuneam, eu n-am crezut niciodată că acest munte sacru e mai mult decât un munte aureolat de poveştile care ne-au încântat, cândva, copilăria. Şi totuşi, am fost descumpănit descoperind că Olimpul e un munte anost, aproape meschin, fără nimic special. Nu reuşeam să împac imaginea acelui Olimp banal cu Olimpul din mitologie, unde frumosul Ganymede, răpit de Zeus pentru a-l transforma în paharnic, le turna zeilor nectar în cupe. Şi a fost nevoie să-mi amintesc de Schliemann, ca să mă ridic deasupra decepţiei mele.

Octavian Paler în Merită să vedem Olimpul?
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!