Poezii despre cumpïżœtare
Rezultate pentru cumpïżœtare în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Zi colindă, zi mai tare!
Zi colindă, zi mai tare,
Să mai ningă c-o strigare,
Ca în ceas de sărbătoare,
Să uităm de tot ce doare!
Zi colindă, zi mai tare,
Mai rămâi cu o urare,
Pentru anul care-apare,
Cu noi file-n calendare!
Zi colindă, zi mai tare,
Să se-audă-n depărtare,
C-am scăpat de izolare
Și de-atâta-nsingurare!
Zi colindă, zi mai tare,
Să răsune-ntreaga zare,
Iar din cer să se coboare
Pruncul sfânt la fiecare!
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea omului
Nu-n múșchi îi stă a lui putere,
Cum stă la multe mamifere,
Nu stă-n picioare, mâini sau gură,
Nici în venin sau mușcătură.
Puterea lui stă-n rațiune,
În minte și-n înțelepciune.
Mai tare este rațiunea
Decât e muntele, genunea;
Mai tare e ca apa, focul,
Pământul, cerul și norocul,
Granitul, fierul, diamantul,
Balena, leul, elefantul;
Mai tare este ca rechinul
Ca soarta crudă, ca destinul;
Mai tare e decât e boala
Și chiar ca moartea, infernala.
poezie de George Budoi din Omul și umanitatea în aforisme și epigrame (3 februarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Vânătorilor
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii,
Matinal, când mijesc zorii,
Ceata crește tot mai mare.
Este- o cruntă adunare,
Împrejur se simt fiorii,
Sună cornul tot mai tare,
Se adună vânătorii.
Ucid cerbi și căprioare,
Nu stârpesc doar răpitorii,
Lovesc ținte aleatorii,
Iar conștiința nu îi doare.
Sună cornul tot mai tare.
rondel de Ioan Friciu (31 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi, dă Iubirea mai tare
Din murmurul Luminei atât mai pot cuprinde
Azi, dă Iubirea mai tare
Din pulberea fiirei supusă la 'Nălțare.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu cel ce mă privești
Dă lumina mai tare
Cumplit rai îmi ești
Și-mi ești așteptare
Cer între inimă și zare
Dă iubirea mai tare
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pădurii copârțite
Pădurea-i speriată tare
De grimasa lor din buze,
Parcă-i lovită de obuze
Când vin hoții cu topoare.
Vin pădurea să omoare
Singuri, fără călăuze...
Pădurea-i speriată tare
De grimasa lor din buze.
Pădurea tremură ca varga,
De-a hoților amenințare
Că ei lovesc fără cruțare,
O ciopârțesc, o duc cu targa...
Pădurea-i speriată tare.
rondel de Ioan Friciu (21 iunie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
A sosit din nou la noi
Toamna dulce,
Și din nou neaduce
Daruri multe.
E frumoasă ca o zână
Darnică e ea pe lume,
E frumoasa foarte tare
Înbrăcată-n aur tare.
Și pe jos covor ne pune
Ca să ne simțim mai bine,
Toarnă ia hrană-n hambare
Să neajute-n iarna mare.
Păsările deaici se duc
Unde e mai cald mai bine
Si ne promit noua asa,
Că se vor întoarce iar.
Toamna e iubita tare
De copii, bătrâni, adulti,
Că ia grija are mare,
Și ne dă noua mîncare.
poezie de Larysa Postevka (18 septembrie 2011)
Adăugat de Larysa Postevka
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tare ca fierul
Floarea lui Cazacu
Făcuse copilului o cămașă.
A luat foarfecele, că sunt de fier,
Și le-a trecut de trei ori prin cămașă,
Dar neîncheotorată, până a-mbrăca-o el.
Asta, ca să fie tare ca fierul.
"Să fie tare ca fierul cine te poartă,
Să nu se lege boalele de el,
Ca de fier rugina".
Când făceau femeile câte un flanel,
Vreun mintean ceva mai lung,
Ziceau:"Lasă să fie mai lung,
Să zică curul bogdaproste".
Floarea știa bine obiceiurile vechi,
Descântece, tot, și le ținea,
Că zicea că să aibă și copiii ei noroc.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorcova
Sorcova,
Vesela,
Peste vară,
Primăvară,
Să trăiți,
Să-mbătrâniți.
Să-nfloriți,
Să mărgăriți,
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca un fir
De trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anu'
Și la mulți ani!
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adâncuri
În roua dimineții mă trezesc,
cu frică eu privesc, când pe fereastră urmăresc.
Ai plecat de ceva timp, ca un anotimp.
Te-ai schimbat asa de tare ca o floare căzătoare.
Te strig cu voce tare, dau din mâini și din picioare într-o mare disperare;
Iar tu, te întorci și mă privești și un zâmbet îmi dăruiești.
poezie de Rareș-Mircea Jiga (martie 2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >